„Moştenirea“ geto-dacă a devenit pentru mulţi egală cu mândria de a fi român. Exagerările voite din perioada Epocii de Aur şi nu numai nu doar că au prins rădăcini adânci în mentalul colectiv, dar au făcut ca în concepţia comună naţionalismul românesc să fie strâns legat de o populaţie a cărei moştenire o „păstrăm“, semnificativ diluat, în ADN-ul nostru, ignorând realităţile istorice.

Aşadar sunt dacii stămoşii noştri?

Expozitia, prin tema aleasa, se doreste o incursiune in civilizatia dacilor, prezentand prin intermediul obiectelor originale si a replicilor, paleta larga a producerii si utilizarii ceramicii stramosilor nostri. In cele trei sali ale expozitiei vizitatorii vor face cunostinta cu obiectele ceramice utilizate in bucataria daca, la iluminat, la depozitarea apei, cerealelor etc., precum si cu modul de producere a acestor obiecte.

Pe durata expunerii, ne propunem sa organizam activitati practice in care grupe de elevi de la scolile din judet sa invete cum se modela ceramica dacica. Vasele realizate vor fi expuse publicului vizitator. In ziua de 15 aprilie, toti copiii si insotitorii lor beneficiaza de intrare gratuita deoarece in perioada 11-16 aprilie muzeul este partenerul Asociatiei Zibo Help in programul national „Saptamana familiei, saptamana fara TV”. Expozitia poate fi vizitata in perioada 15 aprilie – 15 mai 2011, zilnic intre orele 10,00 –18,00, de marti pana duminica.

In cetatea dacica de la Tasad a fost descoperit primul atelier de bijuterii in argint din tara

Un drum batut in piatra serpuie pe colina dealului Cornisorul, pe o distanta de sapte kilometri, pana la capatul satului Tasad. Coboara apoi domol spre Valea Morii si urca de-a curmezisul, printr-o padure de gorun, pana-n varful dealului Cetatuia. Sus, doi corbi fac roata deasupra sanctuarului dacic, locul unde au fost gasite podoabe de argint, monede si vase ritualice din ceramica. Dar Cetatea Zmeilor nu si-a dezvaluit inca tainele.

După ce a realizat două filme despre România în timpul Primului şi celui de-al Doilea Război Mondial, regizorul Nicholas Dimăncescu va face un documentar despre daci şi romani.

Regizorul Nicholas Dimăncescu are deja la activ două documentare realizate în România, iar acum lucrează la al treilea, care se va concentra asupra istoriei antice. Pentru EVZ, cineastul a explicat ce elemente necunoscute publicului larg despre daci şi romani îşi doreşte să includă în noul său film, care ar putea fi gata la finalul lui 2011.

Daca ajungeti in Roma, vizitati colinele Quirinale din nordul vechiului Forum roman. Acolo troneaza columna care prezinta razboaiele de cotropire ale imparatului Traian in Dacia. Adica la noi acasa... Pe coloana este sculptata si infatisarea regelui Decebal. Luati un moment de mandra reculegere! In sanul niciunei alte semintii de oameni nu a mai rasarit un asemenea conducator cu asemenea destin tragic. A infruntat plin de curaj cea mai puternica imparatie a vremii. A facut totul pentru a-si ocroti poporul. A sfidat infrangerea mai curajos decat spartanii, iar moartea sa ne aminteste parca de tragediile antice. Nu-l uitati, la aproape 2.000 de ani de la jertfa sa, Decebal ne este inca rege!

Care este numele tau, Marite Rege?

- Zorii civilizatiei
- Strategia militara in arhitectura
- Sarmisegetuza Regia
- Luncani – Piatra Rosie
- Costesti – Blidaru
- Costesti – Cetatuie
- Fetele albe
- Facts

Drumuri pavate, conducte de apa, ateliere de ceramica, de prelucrare a sticlei sau a fierului, atelier de monetarie, o foarte buna organizare economica si militara, toate aceste lucruri le acceptam ca fiind normale in secolul XXI, ele fiind atribute ale civilizatiilor existente cu cateva secole inaintea noastra. Dar daca v-am spune ca ele existau inca dinaintea erei noastre, si nu oriunde, ci chiar pe teritoriul Romaniei de astazi, si ca cei care populau aceste locuri nu erau altii decat stramosii nostri daci?

- Campaniile lui Domitian si ascensiunea lui Decebal
- Dacia - obsesia Romei
- Carnagiul de la Adamclisi
- Falxurile dace si catafractarii sarmati
- Victoria romana si destinul tezaurului dacic

Au trecut aproape 2000 de ani de cand Traian si cele 13 legiuni ale sale reuseau sa implineasca visul cel mai indraznet al Romei antice, acela de a captura aurul regilor daci. Un vis maret, nascut din ambitiile marelui Cezar, despre cea mai mare comoara a antichitatii dar si despre pazitorii acesteia, temutii razboinici ai lui Zamolxis. Cat de mult si-au dorit imparatii Romei acest trofeu si cat de mare a fost pretul pe care au trebuit sa-l plateasca pentru a-l avea, va invitam sa descoperiti in cele ce urmeaza.

BUREBISTA, cel mai mare dintre Regii Traciei, s-a născut cam pe la începutul secolului I B.C., la mai mult de 2000-3000 de ani de la prăbuşirea MARELUI IMPERIU PELASGIC, atunci când lumea antică era dominată de Imperiul Roman. Burebista îşi propune şi realizează reunificarea populaţiei tracice, în care rolul limbii şi religiei comune păgâne au constituit un mijloc puternic de neîntreruptă legătură a unităţii şi frăţiei între toate pâlcurile neamului nostru, fărâmiţat până la EL; Burebista a unit neamurile într-o împărăţie respectată aici în CENTRUL şi RASARITUL EUROPEI, întinzându-şi hotarele de la pădurea Hercinica (Moravia de azi) până la Bug şi din Carpaţii Nordici până la Sud de Balcic (Dionysopolis).

Numele adevărat al lui Burebista s-a pierdut undeva prin veacuri, dar inteligenţa, puterea şi vitejia lui în luptă avea să-i aducă meritatul nume de BU-ERE-BU-IST-AS (Care-era-care-este-nu) înseamnă “Nemaipomenitul”, “Cum nu a mai fost şi nu mai este”. Monede descoperite din vremea lui, în Transilvania, ni-l înfăţişează pe acest rege al regilor cu două capete, simbolizând trecutul şi prezentul. Inscripţiile de pe monede sunt în limba tracică “latină vulgară”, SARMIS VASIL, Cel Mai Mare Rege.

Dacii iubeau aurul, sugerează un nou studiu asupra brăţărilor în formă de şarpe, potrivit National Geographic

Meşteşugarii daci nu făceau deloc economie la aur atunci când lucrau faimoasele brăţări dintr-un întreg lingou, spune autorul studiului Bogdan Constantinescu.

Cele mai multe dintre accesoriile vechi de peste 2000 de ani cântăresc aproape 1kg fiecare, lucru surprinzător pentru cercetătorul Paul Craddok, expert în materiale.

"Acest lucru arată că aveau o grămadă de aur", spune Craddock.

Viasat History prezintă astăzi, de la ora 21.00, un documentar despre cea mai frumoasă femeie din lume, aşa cum e considerată de mitologia greacă.

Documentarul "Elena din Troia" (Marea Britanie, 2005) e realizat de cercetătoarea britanică Bettany Hughes, care porneşte într-o călătorie de la est la Marea Mediterană pentru a afla adevărul despre Elena din Troia şi a discerne realitatea de mit.

"Sarmisegetuza": un cuvant pe care unii nu l-au auzit niciodata. Altii l-au auzit, dar nu stiu ce inseamna. Nu multi reusesc sa-l pronunte corect. Unii stiu ca e vorba de o cetate, desigur romana.

Cativa stiu ca, in realitate, e vorba de doua cetati cu acelasi nume: una dacica si una romana. Si dintre acesti cativa, foarte putini au ajuns sa o vada pe prima, adevarata Sarmisegetuza, capitala regilor daci. Ea se afla in Muntii Orastiei, abandonata de istorici, jefuita de cautatorii de aur.

De la Giurgiu la Russe e o aruncatura de bat. Un pod ce separa doua tari, peste o Dunare-granita care in trecut lega, si nu despartea, ca acum, malurile. Si care era o adevarata coloana vertebrala a Europei.

Sunt pentru prima oara in Bulgaria. Pentru mine e o tara straina, cu o limba straina. Si totusi, acum doua mii de ani, de o parte si de alta a apei, traia acelasi neam si se vorbea aceeasi limba. Asa cum de o parte si de alta a Muresului sau pe un mal si altul al Oltului traieste acelasi popor. Oamenii se strigau de pe un mal pe celalalt al Dunarii in acelasi grai. Flacaii mergeau la petit cu barcile, iar pescarii de pe ambele tarmuri se intalneau in mijlocul apei la povesti despre stime si balauri cu sapte capete. Dar ce s-a intamplat? Unde a disparut bucata aceasta de istorie comuna?

Muzeele Romei sunt pline de statui nestiute de daci. Infatisarea lor reprezinta, insa, un mister. Invinsii au figuri de invingatori si decoreaza cele mai importante monumente romane. Admirati de zeci de mii de vizitatori, dar uitati total de urmasii lor din Carpati, dacii din Vatican si de pe Arcul lui Constantin ii lasa repetenti pe istoricii nostri si pe domnul ministru al Culturii.

Intre doua statui de matroane romane, Rutilia, fiica lui Lucius, si Rutilia, fiica lui Publius, se afla un bust colosal, sapat in marmura frigiana: cel mai mare bust din intreaga galerie Chiaramonti a Vaticanului, care numara peste 800 de sculpturi greco-romane, reprezinta un dac. Cu palma dreapta asezata peste incheietura mainii stangi, cu mantia despicata la coate, fruntea usor incruntata si gura intredeschisa, priveste inainte, drept si linistit: dupa aproape doua mii de ani, el inca priveste spre Dacia.

Columna lui Traian adaposteste multe mistere, pe care istoria se incapataneaza sa le treaca cu vederea. Degradat, prost interpretat, magnificul monument nu prea ii mai intereseaza pe istoricii nostri. S-au scris cateva studii, s-au dat cateva interpretari si s-a inchis dosarul. Se asterne praful peste o istorie a dacilor scrisa cu condeiul rupt, de niste istorici grabiti, o istorie din care adevarul inca nu s-a aratat decat in mica masura.

Primul "film" de razboi din istorie

Victoria lui Traian asupra dacilor a fost mai mult decat o simpla victorie militara: a fost inceputul unui jaf care a scos Imperiul roman din criza. Tezaurul dacic regal, estimat la cifre fabuloase conform autorilor vremii (mii de tone de aur si argint, rectificate de istorici la cateva sute, prin stergerea unui zero), a dus la o scadere a pretului aurului in imperiu, la scutirea cetatenilor romani de impozite pe timp de un an, la spectacole si jocuri ce au durat 123 de zile - cele mai lungi din istoria imperiului. Romanii si-au exprimat bucuria pentru infrangerea dacilor, punand sa fie ucisi in jocurile de circ 10 000 de gladiatori sclavi si 11 000 de fiare salbatice.

In cursul lunii mai 2009, o viitura a raului Bistrita, produsa in zona localitatii nemtene Farcasa, avea sa scoata la iveala un foarte posibil atelier neolitic de confectionare a unor tablite inscriptionate, foarte asemanatoare cu celebrele tablite de la Tartaria. Ele s-au adaugat celorlalte artefacte care au fost descoperite de catre prof. dr. in istorie Dumitru Ionita, in punctul numit Vadu Rau, din localitatea pomenita mai sus, incepand cu anii ’80 ai secolului trecut, despre care s-a mai vorbit.

Descoperirea are o importanta deosebita pentru ca, iata, ea demonstreaza ca celebrele placute de la Tartaria, datate ca fiind mai “tinere” cu peste un mileniu decat cele sumeriene de la Djemdet Nasr, Kis si Uruk, considerate indeobste cele mai vechi forme de scriere din lume, nu reprezinta un caz izolat, accidental, ci o activitate cat se poate de organizata, desfasurata de locuitorii acelor vremuri de pe actualul teritoriu al tarii noastre.

Fortăreţele dacice, şase amplasamente defensive datând de la sfârşitul Epocii Fierului, au fost create în secolul I î.Chr şi I d.Chr ca sistem de apărare împotriva cuceririi romane.

Ruinele lor, de mari dimensiuni şi bine păstrate se găsesc într-un decor natural spectaculos şi alcătuiesc o imagine impresionantă a unei viguroase şi inovative civilizaţii din Epoca Fierului. Fortăreţele dacice reprezintă o fuziune a tehnicilor şi concepţiilor de arhitectură militară dinăuntrul şi din afara lumii clasice, creând un stil unic. Regatele geto-dace de la sfârşitul primului mileniu î.Chr. au ajuns la un stadiu cultural şi socio-economic de un nivel excepţional. Fortificaţia amplasată pe înălţimi şi succesorul ei, oppidum-ul, au fost caracteristice sfârşitului Epocii Fierului în Europa, iar fortăreţele dacice sunt exemple remarcabile ale acestui tip de întărituri.

Marea Neagră este plină de secrete, epavele şi ruinele antice împânzind străfundurile sale. Accesul la ele este unul dificil. Doar în anumite perioade ale anului, scafandrii dotaţi cu un echipament corespunzător au acces la numeroasele obiective de pe fundul mării, pentru că vechiul Pont Euxin îşi păstrează şi sub apă reputaţia de mare neprimitoare. “Anul acesta, din iunie şi până în septembrie, nu mi-am putut vedea degetele de la mână, atât de tulbure a fost apa”, a spus instructorul de scufundări Evghenii Mărăşescu.

PORTUL CETĂŢII TOMIS. Mulţi dintre constănţeni nu ştiu faptul că pe o distanţă de 300 de metri în largul falezei Cazinoului se află ruinele subacvatice ale portului vechii cetăţi tomitane.

Mormantul trac de la Kazanlak (provincia Stara Zagora), datand de la sf. sec. IV – inceputul sec. III i.e.n., atesta contributia tracilor la formarea mostenirii culturale mondiale, fiind cel mai vechi mormant trac descoperit in Europa.

Frescele din camera funerara si de pe coridor au o valoare artistica exceptionala, iar mormantul este cu adevarat de neegalat in intreaga Europa in ceea ce priveste picturile murale. Scenele pictate se refera la slujba de inmormantare, la slujitorii care isi duc conducatorul la locul de odihna. Frescele deosebite, tehnica constructiei, designul arhitectural si decoratiile – toate furnizeaza dovezi ca tracii credeau in nemurire.