Senatorul PSD Olguța Vasilescu intenţionează sa iniţieze o lege prin care sa poată fi monitorizat conţinutul de pe Internet, pentru a fi moderate înjurăturile și obscenităţile care apar pe forumurile agenţiilor și site-urilor de ştiri, pe motiv ca grosolănia contribuabilului ii profanează sfielnica-i sensibilitate. Căci – nu-i aşa? – cu toţii ştim că graţioasa domniță e o mimoza pudică, o gingaşa fiinţă neîntinată, o coardă…sensibilă. Pardon, am zis că e o “coardă”…? Voiam să spun că are o coardă sensibilă, să fie clar!
Olguța reprezintă un caz de ascensiune politică relativ ciudat. Spun “relativ”, deoarece pe alte plaiuri, mai normale, mai ne-mioritice, un traseu precum cel al junei şcolite la rezervaţia lătrătorilor peremişti ar fi fost de neconceput. La noi, însă, în țara aflată sub Zodia Oii Turnătoare, staliniştii devin apologeţi ai liberalismului, lupii behăie, iar miei scrâşnesc ameninţător din colţi, fără ca cineva sa se mire prea tare… Dacă sub poala mantiei Tribunului cu spume la gură Olguța era privita doar ca o bizarerie, ieşirea sa formala din corul istericilor de serviciu și recuperarea sa de către social-democraţi păreau a o plasa sub semnul unei aparente maturizări politice. Politica e o curvă, spun unii. O curvă care se dă virgina, spunem noi!
Concertul legendarei trupe heavy-metal Iron Maiden, desfăşurat în 15 august la Cluj s-a bucurat de un binemeritat și deloc surprinzător succes. Excepţionalul eveniment a putut avea loc în inima Ardealului și datorită faptului că patronul echipei de fotbal CFR Cluj, etnicul maghiar Arpad Paszkany, a ţinut să marcheze câştigarea titlului într-un mod ceva mai aparte, dacă nu chiar ieșit din comun, într-o țară în care majoritatea proprietarilor de cluburi de fotbal sunt nişte cocalari semi-analfabeţi, țiganizați până în cea mai intimă fibră a mizerei lor fiinţe, care înţeleg să sărbătoreasca eventualele performanțe lipind cu scuipat bancnote pe fruntea manelistului ce le cântă la ureche prin crâșme cu bude turcești…
Conform organizatorilor, peste 30 de mii de spectatori, veniţi din toate colțurile țării, au fost entuziasmaţi de show-ul inconfundabil al „Fecioarei de Fier”. Dar…
După cum se ştie, în Cluj ca peste tot, există oameni normali și oameni… despre care se spune că vor moşteni împărăția cerurilor. Cei din urmă, deloc puțini, au chiar și un organ de presă on-line ce le este destinat exclusiv: Napoca News. Cei care scrijelesc spațiul virtual sub respectiva siglă își imaginează că sunt ziarişti, analiști, deontologi și alte fantasme plăsmuite de firavele lor encefale înflăcărate de febra naţionalist-mitocană.
Incă un scandal cu popi a izbucnit zilele trecute, făcând oareşce valva în presă. Imoralitatea acestor paraziţi, pe care vicisitudinile crizei nu-i afectează, a devenit însă de ceva vreme un fapt banal. Nu mai pare demult ceva ieşit din comun sa auzim despre preoţi sau călugări poponari, afemeiaţi, hoţi, corupţi, etc…
Ultimul scandal îl are ca protagonist pe protosinghelul Teotim Popa de la mânăstirea Basarabi - Protoieria Medgidia, judeţul Constanta. Un filmuleţ postat pe site-ul revistei Cancan îl înfățișează pe stareţul cu pricina lovind bestial cu pumnii si picioarele un biet bătrânel căzut la pământ. Se pare ca bietul om a avut proasta inspiraţie de a trece prin curtea mânăstirii, unde a picat direct în labele furibundului popa, iar acesta din urma, indignat de faptul ca un netrebnic păcătos cutează sa întineze curtea lăcaşului de închinăciune și smerită meditaţie la cele sfinte, i-a aplicat, cu dumnezeiască osârdie (și oriental profesionalism marţial), o binemeritată mustrare cu pumnii și picioarele, până l-a umplut de sânge…
Din anul 2007, marele ducat al Luxemburgului se confruntă cu o nemaîntâlnită invazie a hoardelor colorate de cerșetori.
Pentru a combate fenomenul, Poliția luxemburgheză a distribuit materiale informaționale, avertizând cetățenii să nu dea bani cerșetorilor, pentru că procedând astfel încurajează rețele infracționale care se ocupă, printre altele, cu exploatarea minorilor. Din respectivele materiale aflăm că cerșetorii provin dintr-o anumită țară a Comunității Europene, țară pe care, constrânși fiind de regulile political corectness-ului, oficialii Poliției se sfiesc s-o numească.
Pentru a-i putea localiza, Poliția Luxemburgheză ne dă câteva indicii :
"Am fost pe site-ul web al viitoarei moschei, și am văzut că se vorbește despre toleranţă şi comunicare. Oamenii ăștia dau lecţii de toleranţă americanilor?! Mi-am zis că n-ar fi rău să le testez toleranţa afişată. Şi mi-a venit ideea să deschid un bar gay pentru musulmani, chiar lângă moschee. (...) Cred că e cea mai bună idee pe care am avut-o vreodată."
In numele Librăriei Româneşti Antitotalitare din Paris şi al fundaţiei culturale franco-române Vérité et Justice—Adevăr şi Dreptate, din Pietroasa, Judeţul Bihor Profesor Doctor George PISCOCI-DĂNESCU Pentru orice alte informaţii :
This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it
Aducem la cunoştinţă publică Comunicatul scriitorului şi istoricului francez Paul-Eric BLANRUE, în favoarea profesorului, ziaristului şi istoricului francez VINCENT REYNOUARD, întemniţat pentru ideile şi opiniile sale, într-o Franţă la fel de totalitară şi demenţială, pe alocuri, ca România lui Ceauşescu.
Afacerea Reynouard, caz tipic de linşaj judiciar francez, se adaugă celei americano-canadiene-germane, a lui Ernst Ziindel, eliberat la 1 martie 2010, după şapte ani de detenţie în « Zarca » Gulagului celor trei ţări "democrate", pe două continente. Două cazuri ce se inserează în lunga listă a prizonierilor de conştiinţă din Gulagul occidental, lagărele din Elveţia, Austria şi Franţa fiind printre cele mai barbare şi rău famate. Ca şi Ernst Zündel, în Statele Unite, Canada şi paşalâcul iudeo-american numit Germania, Vincent Reynouard a fost condamnat în virtutea unei legi scelerate, anticonstituţionale şi barbare, ce există în Franţa.
Amestecul etnic este într-adevăr o crimă împotriva Umanității. Prin corcire dispar popoare unice, ce nu vor putea fi niciodată înlocuite.
De aceeași părere sunt și evreii, care își apără cu îndârjire moștenirea genetică, așa cum o dovedește scrisoarea de mai jos, trimisă de Barouch Marzel lui Bar Refaelli, cu ocazia vizitei acesteia în Israel.
În această scrisoare, Barouch Marzel o roagă pe Bar să reconsidere intenția ei de a se căsători cu Leonardo di Caprio.
Iată o atitudine sănătoasă, pe care am fi bucuroși s-o întâlnim și pe plaiurile mioritice, convinși fiind că doar prezervarea cu orice preț a identității etnice a Neamului este o cale salvatoare.
Ïn cadrul unei conferinţe de presă la Roma cu Silvio Berlusconi, seful statului libian, Mouammar Kadhafi, a afirmat că "azilul politic" este un pretext utilizat de imigranţii africani pentru a ajunge în Europa.
Mouammar Kadhafi: "Referitor la politica de azil, Africanii nu au probleme cu politicul. Ceea ce auziţi sunt găselniţe şi minciuni. Ei spun „suntem aici în calitate de refugiaţi politici”. Africanii nu au asemenea probleme! Sunt persoane care trăiesc în junglă sau în deşert, nu ştiu nimic despre partide, alegeri sau opoziţie. Azil politic? Câţi au azil politic? Milioane? Milioane intră în Europa? si toţi vor azilul politic? E hilar!"
Joi, 8 aprilie 2010, ora 19.30 va avea loc la ANAID ART GALLERY vernisajul expoziţiei „A History in the Dark” semnată Tara (von Neudorf), curator Diana Dochia. Publicul amator de artă contemporană va putea viziona expoziţia în perioada 8 aprilie – 7 mai 2010.
A History in the Dark anunţă o nouă faţetă a creaţiei artistului Tara (von Neudorf). Continuând seria începută în cadrul proiectelor Finis Mundi şi Into the Night of Loneliness, Tara face trecerea de la hărţi şi obiecte găsite în bisericile transilvănene, la planşe botanice, zoologice şi anatomice. Astfel desenul devine condiţionat de imaginea existentă pe suprafaţa planşei, irupând în cadrul unui vegetal carnivor şi a unui corp anatomic visceral. Conflictul este de data aceasta ascuns în cadrul unui desen extrem de complicat şi de încifrat. Misterul se lasă descoperit în etape şi liniştea aşternută prevesteşte dezastrul. Tara se identifică complet cu planşa pe care o ia în stăpânire. Desenul se întrepătrunde cu cel existent dezvoltând o serie de încolăciri labirintice. Un element precede un altul, dintr-o şopârlă ia naştere un şarpe, ornitorincul se metamorfozează în înger, şobolanul se transformă în liliac, bufniţa prevesteşte moartea. Totul se petrece cu o repeziciune fantastică descriind un lanţ trofic adesea incongruent în cadrul unui sistem rizomic.
