CRĂCIUN, MOȘ AJUN, BOURA, BLOJ, BOADNICU, BUTUC DE CRĂCIUN, BUTURUGA DE CRĂCIUN, SIVA, SOARELE

CRĂCIUN, zeu solar indo-european, specific teritoriilor locuite de traco-daci, similar zeului roman Saturn si zeului iranian Mithra. Determinativul de "moş" indica vârsta zeului adorat, care trebuie să moară şi să renască împreună cu timpul calendaristic la Solstiţiul de Iarnă. Divinitatea se naşte împreună cu timpul la Solstiţiul de Iarnă, trăieşte 365 de zile, îmbătrâneşte şi moare, pentru a renaşte la începutul anului următor. În Calendarul Păgân vârsta zeităţilor este apreciată prin numărarea zilelor de la naşterea Anului, numit, la Solstiţiul de Iarnă, An Nou. Crăciun este un personaj cu trăsături bivalente: are puteri miraculoase, specifice zeilor şi eroilor din basme, dar şi calităţi şi defecte specifice oamenilor. Ca persoană profană, este un om bătrân, un pastor bătrân cu barbă de omăt, vecin cu Moş Ajun, fratele său mai mic.

Crăciunul relevă numeroase reminiscenţe folclorice de ordin mitologic, deoarece este sinteza tuturor solemnităţilor, cutumelor, datinilor şi riturilor ciclului păgân al Sărbătorilor de Iarnă, consacrate cultului soarelui şi, totodată, cultului morţilor.

Numele de Crăciun provine de la indo-europeanul kro-cul, adică butuc.

Solstiţiul de Iarnă, 22 decembrie 2011 a.y.p.s., ora 07.30

Simbolul Solstiţiului este că viaţa nu poate muri. Străbunii noştri credeau că Soarele nu uită oamenii, şi că revine în fiecare an la întâlnirea de primăvară.

În prima parte al acestui articol am arătat cum lon Iliescu a rămas  fidel idealurilor comuniste, totodată reușind și perfomanța de a deține, atât în democrație cât și sub dictatură, cele mai înalte funcții în stat.

Să trecem acum la compararea realizărilor lui Ilici cu cele ale dușmanilor săi ideologici, naționaliștii români. Și să ne aplecăm asupra celor mai mediatizați, gălăgioși, vindicativi, etc., într-un cuvânt cei mai reprezentativi dintre naționaliști: Noua Dreaptă, și viitoarea ei branșă politică cu nume predestinat, Partidul Naționalist.

Os de comunist, calitate roșie 100% certificată. Așa l-aș cataloga pe Ion Iliescu, cel al cărui destin a fost, timp de câteva decenii, legat de soarta poporului român.

Pentru că s-a născut metis, dintr-un neverosimil amestec țigano-româno-evreiesc, nu mă pot aștepta să aibă ceva simțământ față de români. Poți să-i ceri unui om în a cărui sânge se zbat genele a două neamuri nomade, evreii și țiganii, iubire și devotament față de o țară?

Faptul că în România există o problemă țigănească, iar această problemă este una extrem de gravă, nu poate fi contestat de nimeni, chiar dacă nu se discuta public și deschis despre acest lucru. Chiar dacă în continuare media româneasca nu reușește, de două decenii, să abordeze această problemă obiectiv, preferând teoriile prefabricate potrivit cărora țiganii sunt de fapt victime ale prejudecăților și stereotipilor rasiste ale majoritarilor, realitatea este evidentă: toate eforturile depuse pentru așa-zisa integrare a rromilor au înregistrat un răsunător eșec.

Închisorile românești (și nu numai!) sunt în continuare tixite cu infractori de etnie rromă, numărul acestora fiind mult mai mare decât al românilor. Acest lucru este extrem de evident de multă vreme, chiar dacă statisticile oficiale, tributare unei stupide sfioșenii „corecte politic”, se eschivează de la a face publice date privind etnia celor încarcerați.

Motto “Să ne ferim de pipăit și atingere căci negreșit ne vom pângări trupește, nimic nefiind mai primejdios decât acest simț." – Filocalia (http://www.filocalia.ro/)

Am cules de pe un singur topic al unui forum ortodox câteva perle de înţelepciune creştinească, pe care nu ne lasă inima să nu le împărtăşim poporului drept-credincios. Aşadar, fiţi cu luare-aminte la prea-sfintele învăţături despre cum să ne desfăşurăm viaţa sexuală fără orgasm, în neîncetată rugăciune, şi, de asemenea, care sunt poziţiile sexuale care vă vor asigura un loc în împărăţia cerurilor!

Orgasmul este o experienta puternica care are ca urmare diminuarea functiilor spirituale: slabirea simturilor, a ratiunii.

Ori crezi în spermatozoizi ori în Dumnezeu. Daca Dumnezeu exista, nu are nevoie de orgasme ca sa faca spermatozoizii sa înainteze.

Au trecut aproape 70 de ani de când ultimul război mondial s-a încheiat. Victoria Aliaților a însemnat, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori de-a lungul istoriei, nu doar impunerea de despăgubiri materiale celor învinși ci și demararea unui lung și extrem de ambițios proces de dizolvare a întregului eșafodaj politic, ideologic, spiritual al statelor înfrânte. Fascismul, național-socialismul, naționalismul, rasismul au fost puse la index, împreună atât cu ramurile lor, cât și cu rădăcinile. Acestui scop „nobil”, cel al denazificării, i-au fost scuzate orice mijloace. Înaltul comandament, țelul suprem, a devenit  impunerea sistemului democratic și înlăturarea, prin orice mijloace, a ultimelor urme „naziste” din conștiința celor ce au fost expuși diabolizatei ideologii.

Pentru învingători, nu a fost extrem de dificil sa înfăptuiască aceste lucruri, având în vedere că, în calitate de acuzatori victorioși, dispuneau de absolut toate mijloacele materiale și logistice posibile. De cealaltă parte, învinșii, au fost deposedați de orice drept, ne-beneficiind de nicio circumstanță atenuantă, ori rezervă cu privire la monstruozitatea crimei pe care se presupunea că ar fi comis-o. Întreaga evoluție post-belică este o încununare strălucită a dictonului care ne spune ca doar învingătorii scriu istoria. Învinșii nu au avut altceva de făcut decât să înghită cu noduri fosta propagandă de război a învingătorilor, devenită acum „adevăr istoric”, absolutizat și sigilat cu parafa Codului Penal.

Motto:

Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Și neamul nemernicia!

Anders Breivik este una dintre din ce în ce mai puținele “celule sănătoase” ale trupului European mâncat de cancer. Privind lucrurile astfel vom vedea că gestul său extrem a fost unul nu doar necesar, dar și eroic prin exemplaritatea și singularitatea sa! Tânărul norvegian, un perfect exemplar al rasei europene, a șocat o lume bolnavă prin caracterul sănătos al faptei sale. Într-o lume de nebuni, cel lucid este întotdeauna închis la ospiciu. Cu secole în urma faptele unui Anders ar fi fost glorificate și cântate de menestreli. Relevant este faptul că norvegianul se consideră inspirat (printre alții) de Vlad Țepeș, un alt erou al luptei împotriva islamizării Europei. Dacă în Evul Mediu ar fi existat jalnica mass-media sau “societatea civilă”, presa ar fi urlat împotriva terorismului, extremismului, totalitarismului, rasismului, nazismului domnitorului valah!

Unii dintre cei ce îi înțeleg motivațiile anti-islamice nu înțeleg totuși de ce Anders nu a comis un atentat împotriva musulmanilor din Norvegia, de ce acțiunea sa a fost îndreptată împotriva unor nativi norvegieni. Problema este însă că acei care propovăduiesc egalitatea între culturi și diversitatea de dragul diversității sunt cei care importă musulmani și schimbă datele demografice ale țărilor europene, cu consecințe dezastroase. Ei sunt vinovaţi de epidemia de violuri și tâlhării din ţările nordice (Stockholm este capitala europeană a violurilor, nici Oslo nu e departe). Aşa că nu e de mirare că sunt pedepsiți pentru faptul că sacrifică siguranța populației pe altarul diversității. Dacă bucătăria ți-e invadată de gândaci, degeaba îi vânezi cu papucul în mană dacă nu-ți trece prin cap să păstrezi curățenia și să arunci gunoiul! Asta a făcut Anders, a aruncat gunoiul! A acționat chirurgical, cu maximă eficiență, cu aceeași eficienţă a terorii pe care o admira la Vlad Țepeș. Atacând tabăra de tineret a partidului laburist (principalul promotor al multiculturalismului neo-marxist și importatorul exclusiv de ”gândaci” în Norvegia), Breivik a scontat pe un efect maxim. Atentatul cu bomba asupra sediului guvernului din Oslo s-a vrut o reacție ofensivă de apărare contra unui prezent multicultural. Atacul asupra tineretului laburist a fost o răsunătoare lovitură dată unui viitor al multiculturalismului.