Ungurii ne-au salvat sarmalele

Criza ra să ne lase anul acesta fără Festivalul sarmalelor. Noroc cu ungurii, care aveau nişte programe europene ce se potriveau cu sărbătoarea noastră. Românii au făcut un proiect pe care ungurii l-au aprobat într-o lună, astfel încât Festivalul a trecut cu bine şi de ediţia 15.

"Trăiască Ţinutul Secuiesc! Trăiască Praidul! Trăiască sarmalele şi sărbătoarea lor!" şi-a încheiat alocuţiunea de deschidere d-na Bajai Erzsebet, soţia ambasadorului Ungariei la Bucureşti, venită la ediţia din acest an a festivalului în chip de "înalt patronaj" şi preşedintă a juriului. "Să vă simţiţi cât mai bine şi să plecaţi ghiftuiţi de sarmale!", i-a ţinut isonul primarul din Praid, Bokor Sandor. Iar miile de pofticioşi adunaţi la locul faptei s-au grăbit să-i dea ascultare, bulucindu-se imediat în jurul tuciurilor pântecoase cu sarmale aburinde.

Le-a cam pierit însă cheful de ghiftuială când au dat cu ochii de "preţul unic": 8 lei porţia de trei sarmale cât două degete de copil, cu o lingură de smântână peste ele, plus o felie de pâine şi-un ardei iute alături! Şi mai "crizate" erau preţurile la "tării": 7 lei "suta" de vişinată sau afinată şi 10 lei cea de palincă - "doar o dată-n an e festival, ce naiba!" - aşa că lumea s-a "repliat" imediat pe bere, rămasă, nu se ştie prin ce minune, la acelaşi preţ de anul trecut, 3 lei paharul de 400 de mililitri.

Sarmalele şi criza

În România, nimeni n-a mai vrut anul acesta să sponsorizeze sarmalele, pe motiv de criză. Cu regret, s-a anunţat anularea festivalului, dar imediat a venit vestea bună: "În Ungaria există programe de finanţare special pentru asemenea acţiuni de promovare turistică, din fonduri europene, şi am depus şi noi un proiect, în ideea să primim ceva bani pentru anul viitor. Asta a fost la sfârşitul lui iulie, iar după numai o lună, la sfârşitul lui august, am fost anunţaţi că ni s-a aprobat proiectul şi primim 4 milioane de forinţi - adică peste 60000 de lei noi, n.n. - cu condiţia să punem şi noi, organizatorii din România, o cofinanţare de 50% din suma asta. Aşa că am pornit din nou pe la uşile unora şi altora şi până la urmă am avut noroc, am găsit doi sponsori principali, Orange şi Perla Harghitei, şi încă aproape 20 de sponsori mai mici, firme din Harghita", povesteşte Laszlo Ildiko, patroana firmei de turism Transtur SRL din Praid şi "mama" festivalului încă de la prima ediţie, în urmă cu 15 ani.

"Mama sarmalelor": 2,3 metri lungime

Una dintre vedetele incontestabile ale concursului de sarmale de sâmbătă a fost sarmaua de 2,3 metri lungime şi vreo 12 centimetri grosime pe care "trupa" de la Hotel "Păltiniş" din Sinaia se pregătea de zor să o pună la fiert într-un jgheab de metal anume croit pentru asta. "Sunt tare curioasă cum o pune!", a prins a cugeta cu glas tare o blondă din mulţime. "Foarte uşor, doamnă, trebuie doar puţină inventivitate şi îndemânare!", a lămurit-o imediat directorul de la "Păltiniş", Florin Ţigănilă. Mândru de opera bucătarilor săi - făcută "după o reţetă specială, în care intră şi carne de curcan, împreună cu pulpă de dovleac" şi care avea să fie devorată în doar câteva minute după "vizionarea" de către juriu - directorul Ţigănilă ne-a asigurat apoi că sarmaua de 2,3 metri lungime este "record mondial garantat". "Am vrut să o şi omologăm chiar aici, la Praid, dar când i-am anunţat pe cei de la Guiness Cartea Recordurilor, mi-au cerut o mie de euro taxă. Aşa că am renunţat la omologare şi ne-am mulţumit doar cu certificarea lor verbală că am făcut cea mai lungă sarma din lume", ne-a mai destăinuit el.

Sarmaua microscopică: 5 milimetri lungime

Întâmplător sau nu, alături de standul sinăienilor trebăluia de zor o echipă de bucătari din Budapesta, autobotezată "Mosonok" (Spălătoresele). Capodopera lor: o jumătate de duzină de sarmale microscopice, de numai 5 milimetri lungime şi 2 milimetri diametru, care aveau să ia "fără adversar" premiul pentru cea mai mică sarma. "Nu e doar varză, au în ele şi umplutura din carne de porc, ca orice sarma normală, dar de asta se pot convinge numai cei din juriu, pentru că numai ei pot să le guste", ne-a explicat unul dintre "părinţii" minusculelor delicatese.

"Record secuiesc": peste 600 de sarmale într-o singură oală

La câţiva paşi distanţă, un alt record,de data asta "secuiesc": peste 600 de sarmale îndesate într-o oală de lut ars, de un metru înălţime. "Recordmenele" - o duzină de bucătărese prezentate drept "echipa naţională de gătit sarmale a Ţinutului Secuiesc", având-o drept căpitan pe nimeni alta decât Lokodi Emoke, şefa C.J. Mureş, însărcinată cu "pus focul la oală". "Din păcate, echipa nu e completă, pentru că membrele din Covasna n-au mai venit, nu ştiu de ce, aşa că sunt numai cele din Harghita şi Mureş, sperăm ca anul viitor să fim în formaţie completă", s-a scuzat d-na Lokodi, grăbindu-se apoi să ne ofere şi o demonstraţie că se pricepe şi la umplut sarmale, nu doar la "pus focul".

Sarmaua româno-ungurească "pe invers"

Şi-au zis "Italos Iparosok" (Meşterii Băutori), echipă mixtă de bucătari din România şi Ungaria, şi au debarcat la Praid pentru o demonstraţie de "sarmale româno-ungureşti pe invers". "Adică cei din Ungaria sunt o familie de români din Ketegyhaza, o comună de lângă graniţă, iar cei din România sunt o familie de maghiari din Arad.

Iar reţeta este una specific românească din Ungaria, pe bază de carne de porc afumată şi cu ceva mai multe condimente în compoziţie, plus picioare de porc afumate şi cârnaţi de porc cruzi şi afumaţi între straturile de sarmale, pe câte un pat de făină de grâu amestecată cu boia dulce", explică unul dintre autorii sarmalei româno-ungureşti "pe invers".

(...)

Sursa:  GANDUL