„Trebuia să nască o ţigancă blondă. A făcut o comă eclamptică şi ţiganii s-au urcat cu picioarele-n pat ca să-i ţină lumânarea. A trebuit să dau din coate ca să pot ajunge la bolnavă să o tratez”, povesteşte o doctoriţă.
Dacă femeia naşte fetiţă, toate rudele vin la spital să o înjure pe mamă şi pleacă supărate acasă.
"A căzut şatra peste mine în sala de naşteri când am deschis uşa. Stăteau buluc, unii peste alţii, cu urechea lipită de uşă să audă ce se întâmplă înăuntru. Pacienta stătea să nască şi tot auzeam zgomote la uşă. Când am deschis uşa să văd ce se întâmplă pe hol, m-am trezit cu ţiganii înăuntru”, povesteşte doctorul Dorina Bratiloveanu, şeful secţiei de obstetrică ginecologie de la Spitalul Strehaia. Este „al cincilea spital de stat din România, înfiinţat în 1912”, după cum stă scris pe placa de marmură de la intrare. Cu toate restructurările din sistemul sanitar, micuţul spital a rămas în picioare din motive strategice. „Suntem spital de campanie. În caz de război, ne transformăm automat în spital pentru militari”.
Aproape nimic nu o mai poate surprinde pe doctoriţa care, din 1982 încoace, a asistat la naştere aproape toate româncele şi ţigăncile de la Strehaia şi până la Corcorova şi Tâmna. În toată cariera sa, doar în vreo şapte ani a mai avut în secţie un al doilea medic. Acum are un coleg care face naveta în fiecare zi de la Craiova. Aşa că mai tot timpul este aidoma şefului de post – stă cu telefonul lângă ea în caz de urgenţă.
Război şi pace la maternitate
Când naşte vreo pirandă, scenariul e cam acelaşi - „Vin cel puţin douăzeci. De la mamă, tată, până la străbunică. E ca-n telenovela «Regina». Dacă-i dai afară de pe hol, se întorc pe la pediatrie, ca să fie ei cât mai aproape. Acum am reuşit să blocăm uşa respectivă. Dacă fata naşte băiat, toată lumea este fericită. Fug să bea la „Zidul Roşu”. Dacă vine pe lume o fetiţă, e cu circ – o înjură pe lehuză, care de obicei e minoră, şi pleacă supăraţi acasă. De parcă fata ar avea vreo vină”. Acesta este scenariul „de pace” la maternitatea din Strehaia.
În caz că neamurilor pacientelor nu le convine ceva, începe balamucul. „Sunt din ce în ce mai obraznici şi mai agresivi. Te înjură, te ameninţă. Mulţi dintre ei sunt neasiguraţi. Aşa că s-au învăţat să vină la consult după orele de program. Ştiu că în urgenţă eşti obligat să-i consulţi chiar dacă-s asiguraţi sau nu. Unui coleg de la chirurgie i-au rupt mâna când era în gardă. L-au luat la bătaie că li s-a părut că nu-l tratează corespunzător pe unul pe care l-au adus rănit. La mine, ţin minte, odată, trebuia să nască o ţigancă blondă. Şi acum o mai întâlnesc pe stradă. A făcut o comă eclamptică şi ţiganii s-au urcat cu picioarele-n pat ca să-i ţină lumânarea. Credeau că a murit şi nu mai au ce să facă decât să o jelească. Erau toţi în jurul pacientei şi a trebuit să dau serios din coate ca să pot ajunge la bolnavă să o tratez. Asistenta a rămas încremenită de frică. Nu mai ştia ce să facă. Ştiam că nu moare pacienta, dar trebuia să ajung la ea”, îşi aduce aminte doctoriţa Bratiloveanu. Mamele - copii nu mai sunt demult o surpriză la maternitatea din Strehaia – „cea mai mică mămică avea 12 ani. De fiecare dată, le spun că-şi bat joc de viitorul copiilor lor, dar ei o tot dau înainte cu tradiţia. Sunt fete care nasc şi după o perioadă revin cu fiicele lor care sunt în aceeaşi situaţie”.
Bebeluşul... Riki Martin şi fetiţa fără nume
După bătălia de la naştere, mai urmează una – numele copilului. Un ţigan a venit mândru la doctoriţă să o anunţe că-i pune la băiat numele Riki Martin. Medicul povesteşte că „degeaba i-am explicat că e un nume şi un prenume şi, când o să crească mare copilul, o să fie ciudat să-l cheme aşa. S-a supărat pe mine. Un altul i-a pus şase prenume ălui mic. I-am spus că nu o să aibă loc toate în buletin. Mi-a tăiat-o că e copilul lui şi face ce vrea”.
Oricum, numărul de naşteri a scăzut dramatic în ultimii ani. De la peste 500 de naşteri în perioada primilor ani de democraţie, anul trecut au fost doar 192. Doctoriţa Bratiloveanu explică fenomenul prin faptul că „nici ţiganii nu prea mai fac mai mult de doi copii. Îşi programează. Multe mame nasc afară din ţară, prin Italia, Spania, pe unde umblă. Cred că acolo primesc şi un ajutor financiar la naştere”. Cea mai bună dovadă a scăderii natalităţii – în secţia de nou-născuţi a spitalului din Strehaia nu era, la sfârşitul săptămânii trecute, decât un copil. O fetiţă fără nume. Pentru că mama nu a spus nimănui că este gravidă. Acum, după naştere, aştepta să-i vină părinţii ca să decidă împreună. Altă gravidă a venit la spital să nască fără nici un act. Buletinul era la tată, plecat prin ţară cu treabă.
Operaţii fără aţă chirurgicală
Salonul pentru nou-născuţi şi sala de naşteri au fost renovate complet datorită finanţărilor venite de la fundaţia olandeză Ovea Assen. „Am avut mare noroc cu olandezii. A fost un proiect care s-a derulat pe mai mulţi ani. Din păcate, colaborarea a încetat din cauze despre care nu mai are rost să discutăm. Au renovat şi alte secţii ale spitalului. Nu am apucat la secţia de obstetrică să refacem şi saloanele mămicilor”, a explicat asistenta-şefă Mihaela Simion, care a fost şi vicepreşedintă a fundaţiei. În maternitate lipsesc materialele sanitare esenţiale cum ar fi catgutul chirurgical. „Nu mai avem deloc. Nici cei de la chirurgie nu mai au măcar de rezervă. Am cerut administraţiei în repetate rânduri, dar acum aşteptăm să se termine licitaţia electronică”, susţine Dorina Bratiloveanu.
Unul din puţinele lucruri bune – patologia cazurilor este mult mai simplă decât înainte de 1989 când „veneau la spital cu tot felul de complicaţii după ce încercau să avorteze. Cele mai multe îşi băgau rădăcini de nalbă sau de muşcată, care erau toxice. Una a încercat să scape de sarcină băgându-şi un ac de tricotat. Şi-a perforat şi vaginul, dar din fericire am reuşit să o salvăm”.
Info plus: Spital de „campanie“
Maternitatea Spitalului Strehaia are numai doi medici, şase asistente, 25 de paturi şi nici 200 de naşteri pe an. Natalitatea a scăzut la mai mult de jumătate de când gravidele nasc prin Spania sau Italia.
Sursa: Gandul
