Marea Neagra de tot

De la Mamaia la Eforie, de la Costinesti la Neptun sau de pe faleză până în larg, se vede cu ochiul liber că Marea Neagră mai are un pic si plânge. Si pentru că nu poate să se exprime, cântă. De dor, de jale, de ducă. Fără briza manelelor în urechi, pescărusii cad în rafale peste plaje, hamsia nu mai sfârâie veselă în ulei, soarele trece de la ultraviolete la cura aprigă de saorma, sumetindu-si tricoul până la jumătatea burtii, cum a auzit si el că se poartă în filmele cu prosti.

Din fericire, cu exceptia zilelelor de luni, marti, miercuri, joi, vineri, sâmbătă si duminică, manelele sunt strict interzise pe litoral. Miercuri seara, de exemplu, în Eforie, doar cârciumile deschise non-stop îsi permiteau să încalce legea si să deverseze în apa mării, frumoase ca niste muste în călduri, hituri după hituri. 

Conform specialistilor, chemati imediat la fata locului, s-a dovedit că, la cât sirop au în versuri, este necesar doar un slagăr pe metru pătrat de mare pentru a transforma apa sărată în apă dulce. Si rahatul în bici. 

Maneaua autentică, românească, merge bine cu un peste usor, un pahar de vin alb si o râgâială discretă, la capac, cu arome viguroase de Neanderthal. Fără desert, practic, am observat cu stupoare că Vijelie nici nu respiră pe scenă, că CD-ul cu Salam sare singur din statie si că fluturii din stomacul lui Sorinel Pustiul nici măcar nu mai ies la încălzire.

În seara în care Madonna se sacrifica la Izvor pe altarul iubirii de rrom, sfârsind porcăită de multime ca o regină păcătoasă, toti cei 244 de kilometri de litoral românesc sufereau în tăcere, cu ochii cât ceapa si cu degetele în urechi. Până la 1 septembrie, dată la care sezonul îsi strânge aripile si melomanii îsi iau zborul spre casă, mai sunt doar câteva zile. Dar foarte multe nopti.

Sursa: Libertatea