Itinerarii eminesciene transilvane

Zori de zi de 15 ianuarie. Cu 160 de ani în urmă vedea lumina zilei în casa soţilor Raluca şi Gheorghe Eminovici un băieţel care musai că era frumos la chip şi ager la minte de vreme ce Mihai avea să devină marele poet al neamului său românesc. saisprezece ani mai târziu adolescentul de atunci va cuteza să pornească din Moldova sa natală într-un lung şi anevoios drum spre ţinuturile transilvane, alegând ca locuri de odihnă şi de popas-documentar mai ales satele româneşti şi oamenii lor.

Îl îndemnau pe drumeţ poveştile şi poveţele profesorului său drag ARON PUMNUL, de loc din Cuciulata Ţării Bârsei, din apropiere de Rupea şi Hoghiz; pildele şi învăţăturile corifeilor „Şcolii Ardelene” din Blajul „Micii Rome”; satul Vad din preajma Făgăraşului, păstrător a numeroase familii cu numele său de atunci, acela de Eminovici. Apoi îl mai atrăgea Şinca Veche din vecinătatea Şercaei văii Oltului şi unde îşi avea demnii lui înaintaşi literatul IOSIF VULCAN, cel care îi va publica cea dintâi poezie în revista orădeană „Familia”. Şi tot el îl va „reboteza” prin latinizarea numelui din Eminovici în Eminescu. Şi pentru că adora şi preţuia nespus de mult satul românesc şi pe locuitorii lui, poetul-adolescent MIHAI EMINESCU se va opri în drumul lui prin Transilvania, din vara spre toamna anului 1866, şi în Răşinarii Mărginimii Sibiului. Întâmplarea de atunci, de mult de tot, ne-a fost povestită de strănepoata, dinspre mamnă, a poetului Octavian Goga, custode al Casei-Muzeu, actriţa Ilinca Tomoroveanu, soţia actorului Traian Stănescu. Se spune că Popa Bratu, deci bunicul lui Octavian, l-ar fi găzduit pe Eminescu, povestea întâmplării fiind tare frumoasă şi hazlie, rămânând scrisă în amintirile Aureliei Goga care a trebuit să renunţe la culcuşul ei de fetiţă de deasupra sobei în favoarea tânărului oaspete. Odihnit după atâta drum lung ,de la Blaj la Sibiu, şi cu merinde în trăistuţă, Eminescu condus de o călăuză tocmită de preotul Bratu, a trecut prin Cârţişoara-Vama Cucului-Bâlea peste Munţii Carpaţi în Ţara Românească.

Întâmplarea şi destinul vor face ca peste ani şi ani Răşinarii Sibiului să dea ţării şi culturii sale româneşti doi eminenţi oameni ai scrisului şi gândirii profunde: pe poetul Octavian Goga şi pe filosoful Emil Cioran, fratele acestuia- Aurel – fiind coautor la frumosul gest pe care l-a făcut filozoful Constantin Noica, în data de 15 ianuarie 1985, când împreună au oferit în dar Bibliotecii ASTRA din Sibiu un set din manuscrisele foto-copiate ale „CAIETELOR EMINESCIENE „