Fantoma lui Bormann in dosarele Londrei

Colaborator al Moscovei

In anul 1947, MI5 a primit mai multe informatii potrivit carora, la finalul razboiului, mai multi fosti diplomati germani, specialisti in economie si angajati ai Ministerului de Externe, au fost deportati la Moscova, in cartierul Liublino, printre acestia aflandu-se si secretarul personal al lui Hitler. O parte din acestia erau consultanti in cadrul Ministerului de Externe, iar cei considerati de incredere urmau sa lucreze pentru serviciile secrete sovietice. La scurt timp, serviciile secrete britanice au intrat in posesia unui raport al politiei din Copenhaga, care sustinea ca a retinut un grup de 15 fosti membri ai Waffen SS si ai partidului nazist danez, care se ocupa de expedierea persoanelor ce au ocupat functii importante in al Treilea Reich catre America de Sud, prin Suedia. Toate persoanele retinute au declarat ca l-au vazut pe Bormann plecand catre Suedia. Totusi, informatiile referitoare la acesta nu au fost confirmate, MI5 catalogandu-le ca fiind "zvonuri".

Ulterior, in 1952, Antony Terry, redactor la ziarul "Sunday Times", a publicat o serie de articole in care vorbea despre existenta unei organizatii secrete neo - naziste care actiona in Germania, sustinuta cu fonduri si armament sovietic. Folosind aceleasi surse ca si Terry, cateva luni mai tarziu, "Sunday Times", din Johannesburg, a publicat un articol in care sustinea ca organizatia nazista din Germania era sustinuta chiar de Bormann, care se afla in Africa de Sud. Pe baza propriilor informatii, dar si a celor furnizate de politia din Johannesburg, MI5 a ajuns la concluzia ca Bormann nu a ajuns niciodata in Rusia sau Africa de Sud. In acelasi an, doamna von Uslar (?), s-a prezentat la sediul MI5, declarand ca le poate relata modul in care, la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Bormann a reusit sa fuga din Germania. Ea a precizat ca a dorit sa faca aceste dezvaluiri deoarece a vazut interesul aratat de presa pentru acest subiect. Potrivit declaratiei acesteia, in momentul in care a devenit clar ca Germania va pierde razboiul, doamna Prager, vecina sa din perioada in care a locuit in Berlin, care il cunostea foarte bine pe Bormann, s-ar fi intalnit cu acesta pentru a pregati fuga lui in Elvetia. In schimb, Bormann trebuia sa aranjeze eliberarea sotului doamnei Prager, un evreu care era inchis in unul din lagarele naziste. La scurt timp dupa ce sotul doamnei Prager a fost eliberat, aceasta a primit o scrisoare de la Bormann, in care el spunea ca a reusit sa ajunga cu bine in Elvetia, datorita pasaportului si documentelor primite de la aceasta. Doamna von Uslar a mai adaugat ca vecina sa era o colaboratoare a sovieticilor, explicand astfel modul in care a reusit sa faca rost de respectivele documente. In acelasi timp, ea a declarat ca in una din intalnirile sale cu doamna Prager, aceasta i-ar fi spus ca rusii vor fi primii care vor intra in Berlin, nu americanii sau britanicii. Doamna von Uslar a mai afirmat ca, in opinia sa, Bormann a ajuns in Rusia. Inca o data, concluzia serviciilor secrete britanice a fost ca nu exista suficiente dovezi care sa confirme declaratia doamnei von Uslar, majoritatea informatiilor furnizate de ea fiind cunoscute deja de MI5.

Cartierul general din Maroc

In 1949, unul din agentii MI5 s-a intalnit la Paris cu Karl Heinz Karner, care sustinea ca a fost pilotul personal al lui Bormann pana in 1944. Acesta i-a spus agentului ca il vazuse recent pe fostul sau sef si ca acesta era liderul unei organizatii naziste foarte puternice. Desi fusese incadrat in Luftwaffe, din informatiile MI5, la finalul razboiului Karner a devenit jurnalist sportiv, la acea data fiind reporter al unui ziar din München - el se afla in 1949 la Paris pentru a relata desfasurarea Turului Frantei. In luna februarie, Karner s-a intalnit la München cu fostul sau mecanic, Willi Klaus, de la care a aflat de existenta unei organizatii naziste conduse de fostul secretar al Führerului. Profitand de faptul ca era jurnalist, chiar si sportiv, el a incercat sa il gaseasca pe Bormann, mai intai in Franta, dupa care a ajuns in Spania. De aici a ajuns in Maroc, la Asilah, unde sustine ca s-a intalnit cu Bormann. In raportul agentului MI5, Karner ar fi descris intalnirea astfel: "Casa era situata la trei kilometri de drum si la aproximativ 200 de metri de coasta (...) In una din camere se gaseau cateva scaune, un glob pamantesc si o masa mare plina cu harti. Acolo era Bormannn. Karner (K.H.K) l-a intrebat daca el este Bormann, dar barbatul nu a raspuns". Dupa ce l-a analizat mai mult, K.H.K. a fost destul de sigur ca sta de vorba cu Bormann si a inceput sa-i puna mai multe intrebari legate de activitatea organizatiei. Raspunsul sau ar fi fost ca ei, "national - socialistii, si-au dedicat intrega viata pentru a pregati revenirea national - socialismului in Germania si in intreaga lume". Bormann a mai adaugat ca "la ora actuala e imposibila organizarea unei revolutii in interiorul Germaniei, deoarece aceasta decazuse, dar organizatia va sprijini revolutia din exterior (...) Acesta considera ca politica Aliatilor in privinta Germaniei sprijinea national - socialismul; Aliatii le-au prezentat germanilor o noua jucarie: democratia; germanii, ca orice copil, se vor plictisi de ea si vor vrea o noua jucarie. Dictatura, a adaugat el, este singura care poate avea succes in Germania (...) Expertii nostri au reusit sa realizeze arme care au fost testate in timpul razboiului (...) Bormann a adaugat ca organizatia sa lucreaza cu sprijinul unei mari puteri si al catorva state mai mici, satelitii acesteia". Intrebat de H.K.H. in legatura cu modul in care a reusit sa fuga din Berlin, Bormann a refuzat sa raspunda, dar a precizat ca Germania ar fi putut castiga razboiul daca Hitler nu ezita atat de mult. H.K.H. a mai povestit ca a doua zi Bormann parasise locatia, moment in care a incercat sa afle mai multe despre organizatie, dar a fost surprins de unul din paznici in timp ce studia una din hartile de pe masa lui Bormann. Atunci ar fi decis sa fuga, furand unul din avioanele aflate pe aeroportul din apropiere, cu care a reusit sa aterizeze pe coasta Mediteranei, de unde a ajuns in Spania si apoi la Paris. Pe langa faptul ca extraordinara povestea lui K.H.K. continea suspect de multe detalii, agentul britanic a devenit suspicios in momentul in care acesta i-a spus ca el se intalnise deja cu agenti americani si francezi, carora le-a spus acelasi lucru, si ca intentioneaza sa vanda aceasta poveste deoarece avea nevoie urgenta de bani.

Calugar in Italia

Un raport primit de MI5 in martie 1952, referitor la Martin Bormann, prezenta declaratia unui cetatean italian, De Negri, care sustinea ca fostul secretar al lui Hitler se ascundea intr-o manastire franciscana din Roma. De Negri, care fusese arestat si urma sa fie judecat pentru tentativa de viol, a declarat ca a lucrat pentru o perioada ca escorta a unei domnisoare de nationalitate elvetiana, angajata ca si curier in cadrul unei organizatii germane, cu cartierul general la o manastire din Roma. El sustinea ca fata calatorea foarte mult intre Elvetia si Italia, si ca a insotit-o pe aceasta in repetate randuri la cartierul general din interiorul manastirii. Acesta a mai declarat ca acolo a intalnit mai multi ofiteri germani, toti fiind imbracati in calugari, iar printre acestia se afla si Bormann. De Negri a mai precizat ca fusese inchis deoarece fata pe care o escorta l-a acuzat de faptul ca ar fi incercat sa o violeze, denuntul fiind facut la indemnul organizatiei, pentru ca in prealabil, acesta ceruse o marire de salariu.

Sursa: ZIUA