Aflat într-o închisoare de maximă securitate din Franţa, celebrul terorist Carlos sacalul face o declaraţie al cărei tâlc a trecut aproape neobservat în România, deşi presa a scris despre ultimul său interviu. La începutul anului, Carlos (Ilich Ramírez Sánchez, pe numele său adevărat) mărturisea unui ziarist de la El Pais că Ceauşescu l-a găzduit, dar nu i-a încredinţat nici o misiune. Teroristul dezvăluia şi faptul că, în realitate, Securitatea a fost cea care a dus la îndeplinire atentatele împotriva românilor din exil, trecute de mulţi analişti şi ziarişti în contul său.
Această recentă declaraţie a omului care, nu cu multă vreme în urmă, era cel mai căutat terorist de pe planetă întăreşte o alta, mai veche, a generalului Pleşiţă.
“La ce naiba să lucrăm pentru România?”
În ediţia electronică din 3 ianuarie 2010 a cotidianului spaniol El Pais, Carlos Şacalul declara telefonic ziaristului Antoni Jiménez Barca: “Ţineam la Ceauşescu şi îl respectam. Nu era prea luminat, un tip de la munte, care se trăgea dintr-o familie foarte săracă. Mare patriot, foarte solidar. Ne-a primit foarte călduros. Eram primiţi cu toate onorurile: locuinţă, mijloace de deplasare, dar nu am primit niciun sfanţ de la oamenii ăia. Vă spun: toate atentatele contra exilaţilor români au fost făcute de poliţia politica, atunci când Ceauşescu trăia. Dacă era să fim mercenari, la ce naiba să lucrăm pentru România? Am fi lucrat pentru SUA! Crezi că le puteam spune tovarăşilor mei: «Îl omorâm pe cutare profesor sau pe cutare ziarist» fiindcă ne cere Ceauşescu? Mi-ar fi scuipat în faţă. Noi nu ceream bani, impuneam. SUA plăteau cu milioane de dolari, şi sunt mândru că am jucat un rol fundamental. Şi nu numai cu state «prietene», ci şi cu state inamice: şi plăteau. Francezii ne-au plătit cinci milioane de dolari când eram în Algeria, în 1976, pentru un avion al companiei Air France, pe care l-am dus la Entebe, la aeroportul din Uganda. Toată lumea plătea, frate.”
Nu mai are nimic de pierdut
Mărturia pare surprinzătoare pentru cei care susţin ipoteza că, la cererea expresă a lui Ceauşescu, teroristul a pus la cale atentate împotriva disidenţilor români din exil şi a postul de radio “Europa Liberă”, cu sediul la Munchen. Şi nu-i vorba doar despre ziarişti ori istorici români, ci şi despre nume sonore, cum ar fi publicistul David Yallop - scriitorul care a bătut lumea în lung şi-n lat în căutarea lui Carlos Şacalul.
Pe de altă pare, dacă Şacalul minte, nu prea are sens. Nu văd de ce l-ar acoperii pe Ceauşescu. Mai ales că, după ce a fost capturat de francezi, acţiunile teroristului n-au mai fost un secret. Acum, când condamnarea sa pe viaţă este definitivă, Carlos se laudă cu toate isprăvile sale. Fireşte, nu mai are nimic de pierdut.
Însă, după cum se vede, nu-şi asumă misiuni încredinţate de Ceauşescu.
Mărturia lui Carlos, consemnată de El Pais în primele zile ale lui 2010, se “pupă” cu declaraţia lui Nicolae Pleşiţă, şef al spionajului românesc în perioada 1980-1984, făcută după ce a fost audiat de procurori, tot în legătură cu implicarea sa în operaţiuni teroriste.
Pleşiţă afirma că Ceauşescu nu s-a întâlnit niciodată cu Şacalul
„Carlos – susţinea Pleşiţă în urmă cu cinci ani - era un om simpatic, un latin de-al nostru, iar eu am fost omul de legătură al lui Ceauşescu cu acest personaj, care era însă numai un instrument de care s-au folosit atât dictatorul, cât si Arafat.”
Pleşiţă mai afirma (şi este plauzibil – n.n.) că Ceauşescu nu s-a întâlnit niciodată cu Şacalul ori că securiştii erau invidioşi pentru că liderul de la Bucureşti încerca să recruteze mercenari pentru diferite 
operaţiuni - cum ar fi capturarea lui Pacepa, de pildă -, atâta vreme cât avea la dispoziţie întregul aparat al Securităţii. Aşa că Pleşiţă a fost chiar fericit atunci când i-a raportat comandantului suprem că Şacalul nu se angajează pentru operaţiuni în SUA, legate de pedepsirea lui Pacepa.
“Acest fapt - declara Pleşiţă - m-a bucurat nespus. Nu numai pe mine, dar şi pe ceilalţi oameni din Securitate, întrucât eram invidioşi că şeful statului recurge la tot felul de mercenari, când avea un întreg aparat de stat la dispoziţie, adică Securitatea în general. Aşa că i-am raportat lui Ceauşescu că mercenarul său nu poate pune în practică operaţiunea”.
Generalul Plesita
“Nu un comunist, ci un socialist corupt”Timp de 20 de ani, Ilich Ramírez Sánchez a bătut lumea în lung şi-n lat, fiind implicat în mai multe operaţiuni teroriste. Acum suţine că a acţionat în numele unui ideal - este un comunist. “Domnule, eu, la 14 ani, în ianuarie 1964 - declara Carlos pentru El Pais -, am intrat în rândurile Tineretului Comunist din Venezuela! Şi până în ziua de azi nu m-am schimbat deloc. Sunt tot comunist. Nu sunt dogmatic, am studiat, am cunoscut oameni importanţi la conducerea ţărilor comuniste. Rămân fidel principiilor leniniste: sunt un comunist convins şi militant”.
Cei care l-au cunoscut bine afirmau însă că nu a fost un comunist, ci un socialist corupt, după cum arata Davin Yallop în cartea sa ”Până la capătul lumii - în căutarea Şacalului”, Editura All, 1994.
Tot în 1994, Ilich Ramírez Sánchez a fost arestat în Sudan. De atunci se află într-o închisoare franceză de maximă siguranţă. După cum se spune, a fost vândut de autorităţile sudanere faimosului spion Philippe Rondot, la rândul său implicat în mai multe scandaluri de pomină, printre care şi cel legat de compromiterea lui Sarkozy.
De o bună bucată de vreme, Carlos Şacalul vorbeşte presei despre isprăvile sale. Spune că nu regretă nimic, iar, în ce ne priveşte, nu-şi asumă nicio operaţiune încredinţată de Ceauşescu.
Sursa : Gardianul
