Restituiri

16 aprilie 1941. Preşedintele Societăţii Americane pentru Pace, Theodore Nathan Kaufman, publică la New York o carte intitulată Germany must perish (Germania trebuie să piară). Pe parcursul celor 104 pagini, acesta propune "soluţia finală a problemei germane", prin sterilizarea masivă, odată războiul încheiat, a tuturor bărbaţilor şi femeilor germani până la vârsta de 60 de ani.

Cu toate greutatile pe care le întâmpina din partea Statului Român cei care doresc sa intreprinda o cercetare obiectiva a Istoriei, iata ca înca se mai gasesc editori curajosi, care refuza sa-si plece capul sub amenintarea unei sistem care încearca din toate puterile înabusirea gândirii libere. În aceasta idee, salutam aparitia volumului „Waffen SS” de Landemer Henri, la editura „Proeditura”. Sub acest pseudonim, se ascunde nimeni altul decât Jean Mabire, cunoscut cercetator istoric al perioadei celui de-al III-lea Reich. De-a lungul prodigioasei sale activitati, acest autor a consacrat nu mai putin de 40 de carti trupelor de elita germane si resorturilor sale ideologice, respectiv pagânismul.

Îndemnam asadar la parcurgerea acestui volum, pe care-l consideram indispensabil în biblioteca oricarui om interesat de o viziune obiectiva asupra unei perioade atât de controversate a istoriei moderne.

Cartea poate fi achizionata la modicul pret de 30 de lei, fie pe internet, fie în librariile Diverta.

Da, goimii au dreptate sa ne urasca ! Nu are nici un sens sa afirm contrariul. De aceea sa nu pierdem timp cu minciuni si alibiuri. Se stie ca acestea provoaca doar neîntelegere. Mi s-a spus ca multi goimi au prieteni evrei; pe mine personal, desi sunt un evreu din cei mai radicali, nu vor sa ma atace direct când pornesc atacul împotriva noastra, ceea ce înseamna ca ma considera aproape unul de-al lor. Însa aceasta exceptie nu ma obliga deloc sa le fiu îndatorat. Goimii sunt artagosi, tind sa ajunga sus, sunt necinstiti si materialisti, exact ca si evreii pe care îi urasc, dar eu nu doresc sa-i critic.

E lung pamântul, ba e lat,
Dar ca Dancila de sarac
Nici un tigan pe lume nu-i
Si-avea o fata, - fata lui -
Sparietoare 'n grâu s'o pui
La secerat.

Si ca n'a fost petita des
E lucru tare cu 'nteles
Dar din tiganii cu caldare,
Câti au trecut pe-a lor carare,
De buna seama pe-ori si care
L-ar fi ales.

Dar unul totusi a venit
Când nimeni n'ar mai fi gândit,
Cioroiu cu plete si barbos,
Ea l-a 'ndragit pâna la os
Ca doara tocmai Cârtabos
I-a fost menit.

Si s'a pornit apoi cuvânt
Printre tigani si Doamne Sfânt,
La caldarari, la vrajitori,
Caramidari, potcovitori,
A mers cuvântul mai cu spor
Decât un vânt.

Si vestea nuntii a patruns,
Din cort în cort ea a ajuns,
Râdeau cu totii râs voios
De cel Dancila norocos
De dragostea lui Cârtabos
Cu parul uns.

Si-atunci din  cort s'a ridicat
Un afumat dup'afumat
Cioroii 'n zdrente s'au încins,
Cioroaicele grabit au prins
Sa se gateasca din adins
Ca niciodat.

Iar când a fost de s-a mplinit
Ajunul zilei de nuntit,
Veneau de pe-a muntilor carari
Din  vai,  din  deal, tigani calari,
Parea ca nouazeci de tari
S-au rascolit.

Veneau cioroii afumati
Trasnind carutele de vai,
Pe netede poteci de plai,
La tot carutul doi trei cai,
Dar toti furati.

Din zori de zi toti îmbaltati
De prin Moldova, din Ploiesti
Dela Bârlad si Porcesti
Din cât loc poti gândind sa bati
Veneau cioroii mortii de beati
Cu plete unse si´mbracati
Ca în povesti.

Sosit era batrânul Hui
Cu Tinca si Ciorosla Pui
Si Bontos, hot de cai, grabit
De Sura Tui era `nsotit
Si Râpa cel neispravit
Cu Tuta lui.

Si altii, Doamne! Ce miros
De parul rânced – unsuros !
Ce cioare dragi ! Dar ce comori,
În rochii sparte mii de ciori
Jucau nebune cu feciori
Un joc voios.

Mârtoagele suflau din greu,
De foame se opreau mereu,
Din când în când mai nachezau
Pe lâng`o cale când treceau,
Iar carausi le `njurau
De chereteu.

Iar mai spre-amiazi, dinspre Izoi
Zaritu-s`a un car cu boi,
În el cu mire, cu nanasi,
Cu socrii mari si cu `nuntasi,
Pe jos vre`o zece purdelasi
Si mai toti goi.

Si ca la nunta de cioroiu
Urlau nuntasii din convoiu ;
Esita`n cale mult popor
Cu voda chiar in fruntea lor,
Si drumul tot era cuvor
De usturoi.

Iar când alaiul s`a oprit
S`un barosan a starostit
A prins sa urle urlet viu
De foame, frig si de rachiu,
Si tata, mama, fica, fiu,
S`au veselit.

S-atunci din satra afumata,
De scrus si ciapa parfumata
Esi Frasina, o fecioara
Frumoasa, alba ca o cioara
Si ca o stanca de usoara,
Cu buza lata.

Meduza`n vis ti se parea,
Chiar pasarile le sparia ;
La trup încinsa cu un frâu,
Cu gura plina de bagau,
Si de varsat stricata rau,
Vai, cum era !

Si când a sers spre Cârtabos
Si el a prins`o dragastos,
Cu mâneca s`a sters la nas
Si nasul used i-a ramas,
Iar ceata a pornit în pas
Pe deal în jos.

Si`n vremea cât s`au cununat
Cioroii s`au încaerat,
Luatu-s`au la paruiala,
Si multi tigani din rafuiala
Au sângerat.

Cu pumni, cu palme, tras de par,
De-o forma : tata, fiu si var
Din neamul Devlii afumat
Batae buna au mâncat,
Dar totusi iar s`au împacat
În adevar.

Iar la ospat, ce mai betie,
Si în ce buna armonie
Pe lânga garduri si in santi
Cioroii beti erau culcati
De tuica si rachiu umflati,
În agonie.

A fost atata chiu si cânt
Cum nu s`a pomenit nici când,
Chiar soarele statea mirat,
De parca era si el beat
De-atâta urlet ce-a `ndurat
De pe pamânt.

De-ai fi vazut ciorute`n joc,
Cu dintii albi, cu ochi de foc,
Frumoase toate`n felu lor,
Cu par de peana corbilor,
Pareau ca niste cioare`n zbor
Spre-un varf de soc.