Sa fie sau nu facut sfant Eminescu. Cum se fac sfintii in Romania

Din 1990 încoace, Biserica Ortodoxă Română a făcut 89 de oameni sfinţi. Un scriitor necunoscut din Cluj ar vrea ca Mihai Eminescu să fie al 90-lea

Cărturarii Antim Ivireanul şi Dosoftei, pustnicul Daniil Sihastru, Ştefan cel Mare şi Constantin Brâncoveanu, cu cei patru fii ai săi, au trecut, după Revoluţie, din cărţile de istorie în calendarul ortodox. Deci precedente ar fi, şi-a zis Alexandru Florin Ţene, preşedintele necunoscutei Ligi a Scriitorilor Români, când, de ziua lui Eminescu, "într-o clipă astrală", i-a venit ideea să propună Sfântului Sinod canonizarea poetului.

"Nici Ştefan cel Mare nu a fost mai breaz"

"După ce i-am canonizat pe Ştefan cel Mare şi pe Constantin Brâncoveanu care au luptat pentru credinţă cu sabia şi au făcut şi crime, ar fi timpul să canonizăm şi un reprezentant al culturii şi spiritualităţii româneşti. Eminescu n-a dus războaie, a fost o pană de înger", luptă Ţene pentru o nouă titulatură a poetului, pe care l-ar vrea şi sfânt, pe lângă "Luceafăr" şi "nepereche". Îi trece uşor cu vederea petele de alcool şi de libertinaj de pe virtute. "Dar ce, Ştefan cel Mare era mai breaz? A avut şi Eminescu greşelile lui", îl apără scriitorul.

Ţene găseşte destule argumente pentru canonizarea lui Eminescu: părinţii săi, Gheorghe şi Raluca Eminovici erau români ortodocşi, a urmat la Cernăuţi Şcoala Primară Ortodoxă Orientală, "în scrisul său filigranat are trimiteri biblice, pe care nimeni nu a ştiut să le pătrundă cu adevărat", iar întreaga lui operă "conduce spre o sfinţenie a sufletului". Alexandru Florin Ţene crede că, în afară de Eminescu, mai sunt şi alţii în cultura română care ar merita canonizarea. "N-ar fi departe nici Constantin Brâncuşi şi, s-ar putea, Dimitrie Cantemir, deşi nu-i accept faptul că a trecut la ruşi".

Sfinţenia, o retrogradare

"De la Luceafăr, la sfânt? Nu se poate, e o retogradare. Luceafărul e unul singur, sfinţi sunt o grămadă", glumeşte scriitoarea Simona Popescu, pe seama propunerii de canonizare a poetului pe care românii îl laudă mai mult decât îl citesc. Ea una îl citeşte şi ţine la el. "Dacă ţii la el, îl iei cu totul şi poeziile slabe, cele de început, sunt nostime, te ataşezi de ele. Când îţi place un scriitor, îl urmăreşti ca pe o plantă, te uiţi cu drag la ea şi când nu e înflorită",, spune scriitoarea. "Este o idee ridicolă, care îl aruncă pe Eminescu în ridicol", crede criticul literar Alex Ştefănescu, iar "o astfel de iniţiativă nu face altceva decât să-l îndepărteze de public".

Potrivit scriitorului, manuscrisele olografe, pe care poetul i le-a transmis într-o ladă lui Titu Maiorescu şi pe care acesta le-a lăsat Academiei Române în 1902, "dovedesc exact normalitatea lui Eminescu. Arată cum funcţiona gândirea lui, asemeni unui şantier: cuvinte scrise pe jumătate, fraze neterminate, asocieri neobişnuite de termeni. Toate acestea demonstrează că Eminescu nu avea talent, ci geniu; că avea o minte greoaie, dar profundă, la el nuferii ieşeau din mlaştină". Ştefănescu spune că Eminescu trebuie tratat ca un om care "a atins performanţa geniului prin efort şi eşec", ceea ce rezultă şi din manuscrisele poetului.

"Nu ne grăbim cu canonizările"

Biserica Ortodoxă Română spune că sfânt nu ajungi cu una cu două: "E un proces laborios, îndelungat, care nu se face pe grabă", spune Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei. "Nu ne grăbim cu canonizările, zice preotul Stoica. Canonizarea presupune o procedură aparte, în care contează evlavia, nu doar reputaţia culturală şi patriotică, ori entuziasmul şi dorinţa publică.

Potrivit procedurii stabilite de Sfântul Sinod privind canonizările de sfinţi din Biserica Ortodoxă Română (BOR), propunerile în acest sens se adresează mai întâi Eparhiei din jurisdicţia căreia face parte solicitantul, care, apoi, o înaintează Sinodului mitropolitan.

La rândul său, Sinodul mitropolitan analizează şi avizează solicitările, proiectele de texte liturgice şi icoane pentru cinstirea acestora şi înaintează Sfântului Sinod propunerile sale. Pe agenda de lucru a Comisiei de Canonizare a Sfântului Sinod al BOR se află multe alte propuneri, care respectă diverse criterii, inclusiv pe cel cronologic: "Nu ne grăbim să canonizăm persoane care ne-au fost contemporane", continuă Stoica.

Deşi nu există nicio lună în calendarul ortodox în care să nu fie pomeniţi cei 100 de sfinţi canonizaţi de BOR din 1950 până în prezent, 89 doar după 1989, sunt şi alte nume care îşi aşteaptă rândul pentru a accede în calendar şi merită să fie trecuţi, aminteşte purtătorul de cuvânt al Patriarhiei. În viitor, Comisia specială de canonizare are în vedere analizarea cu prioritate a propunerilor de canonizare a unor ierarhi, preoţi, monahi cu viaţa îmbunătăţită, credincioşi şi mărturisitori ai credinţei ortodoxe cu o intensă viaţă de rugăciune, începând cu secolele XIII - XIV şi până în vremurile noastre.

Sursa: GANDUL