Înalt Preafericitul Cumătru Daniel n-a transmis o vorbuliţă de consolare părinţilor copilaşilor prăjiţi în holocaustul de la Maternitatea Giuleşti. A dat de înţeles, prin terţi, că bebeluşii făcuţi scrum în oribilul sinistru nu pot fi înmormîntaţi creştineşte. „Biserica nu face derogări“, a zis o voce plictisită. Asta a fost prin luna lui Gustar.
Mai prin luna lui Florar, Preafericitul Daniel s-a aplecat pînă la pămînt, precum cei trei crai de la Răsărit, în faţa singurului bebeluş care i-a reţinut atenţia pe 2010, prinţişorul Carol Ferdinand, fiul prinţului Paul şi al prinţesei Lia: „(…) Vă adresăm alese felicitări cu ocazia botezului fiului dumneavoastră, Alteţa Sa Carol Ferdinand, care astăzi, prin primirea Sfintelor Taine ale Botezului, Mirungerii şi Împărtăşaniei euharistice, devine vas ales al harului Preasfintei Treimi şi fiu spiritual al Bisericii Ortodoxe Române“.
Şi acum, pentru naşi, cu dedicaţie specială
de la Înalt Preafericitul Daniel: „De asemenea, îi felicităm pe naşii pruncului, Excelenţa Sa domnul Traian Băsescu, Preşedintele României, împreună cu doamna Maria Băsescu şi ne rugăm Preasfintei Treimi să vă dăruiască tuturor sănătate şi mîntuire, pace şi bucurie şi mult ajutor în săvîrşirea faptelor bune.
Întru mulţi şi fericiţi ani! Cu aleasă preţuire şi binecuvîntare, Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române“. Da. E o diferenţă notabilă între copilaşi: cei de la Giuleşti în hăinuţe carbonizate, pe cînd prinţişorul poartă costum moroşenesc la sosire, cînd încă e păgîn, şi uniformă de mariner la plecare, după creştinare. Plus de asta, trusoul său este compus dintr-un smoking bătut cu pietre Swarovski, lenjerie intimă din mătase, un sfeşnic şi o linguriţă din aur şi argint, semnate „Cătălin Botezatu“, toate cu monograma casei princiare Paul Lambrino & Lia Triff.
Şi Înalt Preafericitului Daniel îi plac bijuurile,
că numai mitra sa face pe puţin 30.000 de euro. E bătută cu rubine de Burma, smaralde de Nubia, safire de Caşmir, peruzele şi topaze din Persia, montate în aur alb şi galben. Mitrele sînt meşterite în nişte orfevrării de lux din Grecia. Apare rar cu mitra în public, dar nu din motive de jenă că afară e o criză de crapă pietrele: e mult prea grea şi-l trec toate năduşelile cînd trebuie să se aplece pentru a săruta Evanghelia. Lui îi place să se poarte holy sport casual, cu potcap alb, cu cruce de aur bătută cu pietre albăstrui sau roşiatice. E mai cool aşa. De pamplezir, cară la piept trei engolpioane de platină cu lănţău de aur, gros cît un inelar de cîrnăţar: la mijloc cu icoana lui Hristos Răstignitul, la dreapta cu cea a Mielului Divin, iar la stînga cu cea a Sfintei Preciste cu Pruncul în braţe.
Ceva mai pe fază, Biserica Romano-Catolică
a dezaprobat energic lipsa de consideraţie pe care preşedintele Traian Băsescu a manifestat-o faţă de nou-născuţi şi faţă de familiile lor, cu prilejul mutilării indemnizaţiei pentru creşterea nou-născuţilor. A făcut-o prin luna mai, cînd Preafericitul Daniel îl felicita pe prinţul Carol Ferdinand cu ocazia botezului. În aceeaşi lună, Patriarhia băga o indirectă în gura cîrcotaşilor din mass-media şi societatea civilă, care sugerau că ar trebui sistate lucrările la locaşurile de cult aflate în construcţie, pe motiv de lipsă de fonduri. Patriarhia opinează că prin edificarea unui locaş de cult se întăreşte solidaritatea şi cooperarea dintre credincioşi; îi ajută pe oameni să depăşească criza, fără ca aceştia să se dezumanizeze; asigură noi locuri de muncă.
Toamna patriarhului a fost o lungă demonstraţie
de solidaritate şi cooperare cu credincioşii de bine din vestul României, de unde se trage şi patriarhul. În perioada 12-19 septembrie a.c., Preafericitul Daniel a primit două titluri de „Doctor Honoris Causa“, din partea Universităţii „Eftimie Murgu“ din Reşiţa şi a Universităţii din Oradea, zisă „Sorbonica“. În pauze, a oficiat slujbe de sfinţire, a acceptat titlurile de cetăţean de onoare al judeţului Caraş-Severin şi al municipiilor Caransebeş şi Reşiţa sau a binecuvîntat şi lansat noi proiecte sociale. Pe 13 septembrie, de hramul sutaşului Corneliu, Preafericitul Părinte Daniel a primit titlul de cetăţean de onoare al judeţului Caraş-Severin şi al municipiului Reşiţa, în sala de festivităţi a consiliului, din partea inginerului doctor Sorin Frunzăverde, preşedintele CJ, vicepreşedinte PDL şi preşedintele Biroului Politic Judeţean al PDL.
În acelaşi spaţiu, patriarhul a primit şi titlul
de „Doctor Honoris Causa“ al Universităţii „Eftimie Murgu“ din Reşiţa, din partea rectorului Doina Frunzăverde, soţia lui Sorin Frunzăverde. Cuvîntul de „Laudatio“ a fost susţinut de către ÎPS Laurenţiu, arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului. Cît timp era deputat, Sorin Frunzăverde a fost cadru didactic asociat la Universitatea „Eftimie Murgu“, pe vremea cînd nevastă-sa era prorector. Ca profesor, Frunzăverde făcea ce face şi ca om de partid: înjură de mamă tot ce mişcă, inclusiv portarii şi măturătorii de stradă, îi face dobitoci şi cretini pe subalterni, iar cînd se enervează mai scapă şi cîte o pereche de palme, aşa cum i-a pişcat înainte vreme lui Gheorghe Mustăcilă, fostul preşedinte al CJ Caraş-Severin.
Agenda strînsă nu-i permite Preafericitului Daniel
să se ocupe de problemele delicate ale societăţii. Bunăoară, peste România continuă să plouă cu ţigani expulzaţi din Franţa, dar Patriarhia are alte priorităţi, iar Întîiul Stătător este prea împovărat de sacra misie pentru a se apleca asupra unor mărunţişuri, aşa că, rămasă singură acasă, Biserica Romano-Catolică din România dezaprobă decizia Guvernului francez de a-i expulza şi repatria pe ţigani. Pe 18 septembrie, patriarhul a primit titlul de „Doctor Honoris Causa“ al Universităţii din Oradea, din mîna rectorului Cornel Antal şi în prezenţa unei alese asistenţe, compusă din Sofronie, episcopul Oradei şi Bihorului, Laurenţiu, mitropolitul Ardealului, Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Casian, arhiepiscopul Dunării de Jos, Timotei, arhiepiscopul Aradului, Siluan, episcopul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale sau Petroniu, episcopul Zalăului, Silvaniei şi Sălajului.
Este vorba de aceeaşi universitate ameninţată
acum cu comasarea, care a eliberat ani de zile diplome false unor cetăţeni străini, la discipline care nu s-au predat niciodată la Facultatea de Medicină şi Farmacie, precum „chiropraxia“, „naturopatia“ sau „osteopatia“, prin milosîrdia prof. univ. Mircea Ifrim, fost deputat PRM, actualmente PNL, şi a clanului condus de rectorul Teodor Maghiar. Pentru a-şi camufla ilegalităţile, soborul de profesori pîrîţi de la Oradea a acordat titluri de „Doctor Honoris Causa“ unor personalităţi de marcă ale societăţii româneşti, precum patriarhul Teoctist (1995), Răzvan Theodorescu (1998) sau Andrei Marga (20 mai 2010). Întrebat ce-i lipseşte, totuşi, unei asemenea universităţi, prof. univ. Vasile Muscă, şeful catedrei de Istoria Filozofiei antice şi medievale de la Facultatea de Istorie şi Filozofie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“, a spus că nu poţi să faci peste noapte un mare profesor universitar din contabilul unui fost CAP sau din inginerul ratat al unei fabrici falimentare.
Înalt Preafericitul Daniel n-a avut nici o tresărire
cînd a primit sulul cu diploma de „Doctor Honoris Causa“. Nu a pus nici o întrebare legată de diplomele false, de uriaşa vilă din strada Arţarilor din Oradea, ridicată de Vasile Bara, prorectorul universităţii şi decanul Facultăţii de Protecţia Mediului, pentru fiul său Lucian Bara, patronul barului din incinta locaşului de învăţămînt orădean. A înşfăcat sulul din mîinile rectorului Antal şi, cînd a dat să-l bage sub odăjdii, şi-a dus mîna la potcapul alb şi a zis: „Ah, să nu uit. Biserica se va implica mai mult în domeniul filantropiei sociale, pentru a oferi mai multă credibilitate mărturiei creştine comune în societatea de azi“. Apoi, şi-a lăsat mîna moale în gurile lacome care nu se săturau s-o pupe cu nesaţ şi a întrebat cînd se pleacă la aeroport.
Sursa: ACADEMIA CATAVENCU
