Creştinii care vor scăpa ţara de hoţi
În afara tentativei de a resuscita partidul pe seama capitalului de imagine al lui Gigi Becali, recentă „victimă”a sistemului, la PRM toate-s vechi. Mai ales registrul în care se prezintă mesajul electoral, astfel încât de la mai vechiul „Jos mafia, Sus patria” sau „Fraţilor veniţi la vot să-i dăm mafiei peste bot” s-a ajuns la actualul slogan „Doi creştini şi patrioţi vor scăpa ţara de hoţi”. Singura noutate a unui partid încremenit în aceleaşi discursuri prăfuite şi rămas în afara Parlamentului naţional constă în asocierea electorală a doi politicieni care până mai ieri îşi exersau spiritul creştinesc înjurându-se reciproc avantajos.
Pe ultima sută de metri a campaniei pentru euroalegeri, în casele românilor au dat năvală tot felul de personaje care îi invită să meargă la vot pentru a-şi alege reprezentanţii într-un parlament mult prea îndepărtat de preocupările, grijile cotidiene şi efectele crizei în plan local.
Îndemnul de a merge la urne pentru euroalegeri stă mai mult sub semnul eşecului şi din cauza faptului că pe frontispiciul legislativului de la Bucureşti rămâne în continuare eticheta aleşilor ce dorm în fotolii, ceea ce se răsfrânge asupra ideii în sine de parlament.
O sumară analiză a mesajelor cu care politicienii încearcă să capteze atenţia, fie şi preţ de câteva secunde cât durează un spot electoral, indică mai curând absenţa temelor europene din dezbaterea publică.
PDL - Familia bunelor alianţe
Oamenii preşedintelui nu au uitat campania dinamică a lui Traian Băsescu pentru un nou mandat de edil al Bucureştiului, din 2004. Era pe vremea când liberalii şi democraţii reprezentau „o alianţă de familie bună” (sloganul de campanie), iar democrat-liberalii încă nu se inventaseră. Nostalgic sau nu după acele timpuri în care Stolojan era prezidenţiabil, iar Băsescu primarul perfect, PDL a păstrat conceptul de familie în centrul mesajului electoral pentru Parlamentul European.
E drept, şi acum se află într-o alianţă, dar cum fata s-a măritat de data aceasta pentru „interesul ţării” şi nu din dragoste, electoratul este invitat să facă abstracţie de mezalianţa de la putere PDL-PSD şi să pună ştampila doar pe partea cea bună a guvernului Boc.
În astfel de condiţii, alegătorii nu trebuie să mizeze pe sprijinul guvernului atunci când se confruntă cu dificultăţi, ci doar pe marea familie a PDL care este alături „La bine şi la greu”, chiar dacă, din când în când, divorţează politic. Cel puţin aşa rezultă din spotul electoral ce prezintă imaginea unei familii numeroase, care se reuneşte în momentele de bucurie, dar şi în faţa evenimentelor nefericite cum ar fi inundaţiile.
Stolojan, alături de partid mai mult la bine decât la greu
Tot sub sloganul „La bine şi la greu”, eternul candidat Theodor Stolojan încearcă să convingă electoratul să voteze PDL, dintr-o perspectivă prea puţin credibilă - aceea a ţăranului român care se întoarce la valorile tradiţionale. Asocierea lui Stolojan cu sloganul însuşi este extrem de discutabilă sub aspectul credibilităţii, cu atât mai mult cu cât este destul de vie imaginea renunţării sale la funcţia de premier, în ultima clipă, după modelul retragerii din competiţia prezidenţială, în 2004. Cele două episoade electorale induc mai degrabă ideea unui candidat ce refuză asumarea unor responsabilităţi în momente decisive.
La fel de puţin credibilă este şi plasarea tehnocratului, finanţistului Stolojan în postura personajului care ne vorbeşte despre pământul strămoşesc pentru care românii au luptat şi ale cărui roade au, în sfârşit, prilejul să le culeagă, prin absorbţia fondurilor europene pentru agricultură.
De remarcat că PDL nu a utilizat imaginea Monicăi Macovei, această Jeanne D’Arc a justiţiei (după cum au ironizat-o adversarii săi politici).
PSD sau imaginea „inocenţei” sublime în politică
PSD a optat pentru un spot de campanie al cărui purtător de mesaj este un copil-simbol al purităţii şi al inocenţei, adică exact atributele cele mai opozabile clasei politice. Utilizarea copiilor în campaniile electorale nu este deloc o invenţie a PSD, ci dimpotrivă reprezintă o veche practică a propagandei de orice fel, inclusiv cea comunistă. În ieşirile publice, politicienii nu se sfiesc să îmbrăţişeze copii, la fel cum, după ’89, nu se înlătură de la momentele pioase în biserică, Dumnezeu devenind şi el agent electoral.
În ritmurile Odei Bucuriei (imnul UE), pe un fundal alb, o fetiţă în jur de 10 ani, îmbrăcată în rochie albă şi purtând cei trei trandafiri pesedişti zâmbeşte încurajator alegătorului. Vocea din off îndeamnă: „Gândeşte-te pentru cine votezi! Alege viitorul!”.
Prin asbsenţa totală a liderilor din spot şi prin modul în care este construit şi transmis mesajul, se încearcă inocularea ideii că cetăţeanul nu votează pentru ca o mână de politicieni să ajungă în fotoliile confortabile de la Bruxelles, cât pentru viitorul său şi al copiilor săi.
EBA – Fotomodelul care navighează pe Dunăre
Botezată de presa internaţională „candidata Barbie”, Elena Băsescu îşi asumă trecutul de fotomodel în spoturile electorale, pe principiul „sunt mândră că sunt fata lui tata şi că m-am plimbat pe catwalk”. Imaginea sa defilând pe podium, într-o rochie de seara, cu spatele dezgolit este menită să atragă voturile tinerilor în căutare de modele pline de succesuri.
Spoturile sunt presărate cu scurte momente contemplativ-mioritice, în care fotomodelul EBA se oglindeşte în apele Dunării sau priveşte melancolic cerul.
Ambiţioasa „Barbie” doreşte să se legitimeze şi ca politician credibil şi cu proiecte serioase. Discursul capătă accente schizoide-pe de-o parte se doreşte a fi independenta EBA, pentru care brandul Băsescu este mai curând o povară şi nu un avantaj, pe de altă parte exploatează la maximum exact acelaşi brand.
Decorul preferat-o plimbare cu vaporul pe Dunăre. Întorcându-şi capul spre camera de filmat precum un fotomodel într-o reclamă la unul din produsele cosmetice de marcă, EBA îşi strânge pumnii şi ne spune că vrea să lupte pentru ca Dunărea să devină „coloana vertebrală a Europei”, de la Marea Nordului la Marea Neagră.
Apoi ne povesteşte cât de dificil este să fii fata preşedintelui- „Nu este uşor să te cheme Băsescu, dar nu tata mi-a stabilit paşii în viaţă”. Concluzia este cam aceeaşi precum în reclama sus numită- Votează-mă, pentru că merit!
PNL- „Să trăiţi bine” nu mai e de bon ton
După ce l-au îmbrăţişat pe D.A., liberalii au trecut la motto-ul „Aşa NU”. Tehnica este una cât se poate de simplă, aceea a campaniei negative, fiind mult mai facil să arăţi cu degetul spre defectele adversarilor politici, decât să argumentezi de ce eşti mai bun ca ceilalţi competitori. Misiune ce s-ar fi putut dovedi complicată mai cu seamă din cauza ecoruilor încă vii ale guvernării liberale şi ale moştenirii acesteia, atât de des invocate de PDL şi PSD.
PNL îi sfătuieşte pe alegători să nu se mai lase păcăliţi de cei care i-au sedus în toamnă cu promisiuni de genul „vom mări salariile cu 50%, vom acorda 20.000 de euro fiecărui român care se întoarce în ţară sau vom acorda a 13-a pensie”, pentru ca apoi să-i abandoneze de îndată ce au ajuns la putere. „Să trăiţi bine! Câte din aceste promisiuni s-au îndeplinit? Niciuna. Nu le mai asculta promisiunile! Arată-le că greşesc!”, sună mesajul PNL.
Mesajul ar putea fi corect, dacă am face abstracţie de faptul că liberalii contestă făţiş sloganul „să trăiţi bine!” ce i-a adus la putere în 2004. E adevărat însă că nu prea se mai potriveşte cu vremurile de criză.
Trăiască Moldova, Ardealul şi Ţara Românească
UDMR joacă o carte a solidarităţii. Evident nu cea naţională, cât cea în interiorul comunităţii maghiare. De la Matei Corvin, Laci Boloni, hocheişti, munţii de basm ai Harghitei până la cartof şi izvoarele de apă minerală, toate aceste elemente sunt prezentate ca definitorii pentru Ardeal, un Ardeal de care maghiarii sunt „mândri” şi ale cărui valori vor să le ducă în Europa, sub sloganul „Votaţi lista solidarităţii! Votaţi lista UDMR!”. Faptul că vor fi aleşi ca reprezentanţi ai României şi nu ai Ardealului este secundar şi lipseşte cu desăvârşire din mesajul electoral, atâta vreme cât în joc sunt exclusiv voturile maghiarilor.
Creştinii care vor scăpa ţara de hoţi
În afara tentativei de a resuscita partidul pe seama capitalului de imagine al lui Gigi Becali, recentă „victimă”a sistemului, la PRM toate-s vechi. Mai ales registrul în care se prezintă mesajul electoral, astfel încât de la mai vechiul „Jos mafia, Sus patria” sau „Fraţilor veniţi la vot să-i dăm mafiei peste bot” s-a ajuns la actualul slogan „Doi creştini şi patrioţi vor scăpa ţara de hoţi”. Singura noutate a unui partid încremenit în aceleaşi discursuri prăfuite şi rămas în afara Parlamentului naţional constă în asocierea electorală a doi politicieni care până mai ieri îşi exersau spiritul creştinesc înjurându-se reciproc avantajos.
Sursa: EVENIMENTUL ZILEI
