Goana după bani continuă. ÎPS Pimen nu va renunţa niciodată la lupta sa cu statul

Cele 10.223 ha de fond silvic pe care le deţine Arhiepiscopia Sucevei explică destul de clar de ce ÎPS Pimen nu va renunţa niciodată la lupta sa cu statul. Miza este uriaşă.

11 ani, 8 luni şi 16 zile au trecut de la începutul celui mai mare război dintre Biserica Ortodoxă şi Statul român. Miza este uriaşă: o comoară de 2 miliarde de euro, valoarea la care sunt evaluate cele 167.000 ha râvnite de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

Războiul ar mai putea dura ani mulţi de acum înainte, iar ÎPS Pimen, care a declanşat totul, s-ar putea să nu-i prindă deznodământul în viaţă. Dar Biserica are deja un diamant ascuns în pădurile Sucevei, judeţul cu cea mai mare suprafaţă forestieră din România.

Arhiepiscopia condusă de ÎPS Pimen administrează unul dintre cele mai mari ocoale silvice din ţară, cuprinzând 10.223 ha de pădure. Valoarea de piaţă a fondului forestier este de circa 100 milioane de euro, fiind practic una dintre cele mai mari afaceri din zona Moldovei.

Arhiepiscopia a obţinut pădurea prin Legea Fondului Funciar, care atribuia câte 30 ha de pădure unităţilor de cult. Şefii Bisericii au decis să unească aceste suprafeţe într-un singur ocol silvic, transformând-o într-o uriaşă întreprindere sub o administrare unică.

La cele 8.436 ha dobândite direct s-au alipit şi 1.787 ha de pădure obţinute prin retrocedare de către Liceul Teoretic "Anastasie Başotă", din Botoşani, aceasta fiind cea mai mare suprafaţă restituită unei şcoli din România. În acest moment, "Pădurea Bisericii" se întinde din Stulpicani, Ostra până la Suceviţa, Iacobeni şi Vatra Dornei.

La 29 de ani, şef de ocol

Romsilva vede administrarea pădurilor de către ierarhi ca pe o ameninţare. Dar acest lucru se întâmplă deja de şase ani, iar copacii încă sunt acolo. Comoara de peste 10.000 ha a fost dată pe mâna unui inginer care la angajare avea doar 29 de ani.

Rareş Hrestic administrează din 2006 acest ocol silvic gigantic şi spune că Arhiepiscopia e un proprietar responsabil.

"S-a indus o imagine falsă cum că, dacă pădurile vor fi retrocedate Bisericii, se va intra cu drujbele şi se va pune totul la pământ. În realitate, Biserica a ştiut să gestioneze resursele forestiere deţinute şi avem exemplul celor câteva sute de ani de existenţă a Fondului bisericesc", e prima reacţie a tânărului inginer silvic.

E licenţiat în silvicultură şi Drept, cu studii postuniversitare şi cu specializare la Centrul naţional de formare forestieră de la Nancy – Franţa. A lucrat ca inspector silvic, după care a condus Serviciul de protecţie şi pază a pădurilor la Direcţia Fondului Forestier Suceava.

Există pădure virgină în fondul silvic al Bisericii

A preluat conducerea Ocolului silvic Silva-Bucovina încă de la înfiinţare, în 2006, şi an de an de atunci, structura a fost premiată la nivel naţional pentru modul de administrare a fondului forestier.

Reţeta? Un echilibru, spune el, între activitatea de exploatare a masei lemnoase şi împăduriri. "De multe ori se exploatează iraţional resursele pădurii, nu se mai execută lucrările la timp iar în unele zone există riscul să mai vedem pădure doar în fotografii. Crearea echilibrului între nevoia crescută de a utiliza resursele forestiere şi nevoia pădurii de a fi îngrijită, de a-i fi asigurată liniştea şi de a delimita strict zonele încă virgine şi neatinse de topor, aceasta este de fapt marea provocare", punctează şeful de ocol.

În cadrul ocolului, lucrează silvicultori cu experienţă, mulţi dintre ei fiind angajaţi de Arhiepiscopie direct de la Romsilva. Oamenii Bisericii primesc doar rapoartele şi verifică profiturile, ca acţionarii unei mari companii, evaluate la 100 milioane de euro.

"Avem patru pepiniere cantonale în care producem peste 250.000 de puieţi de molid, brad, paltin şi larice, cantitate cu care acoperim tot necesarul şi, la solicitare, distribuim şi altor deţinători ori administratori de terenuri forestiere", ne arată şeful de ocol.

Profiturile de-acum au rădăcinile cu 120 de ani în urmă

"Adevăratul meu birou e în pădure. În general, doar luni şi sâmbătă sunt pe la sediu, în rest de dimineaţa până seara, câte o zi la fiecare subunitate", ne explică Rareş Hrestic.

Într-un colţ al biroului său, un ziar local este deschis la un articol recent cu directorul Regiei Naţionale a Pădurilor, Valerian Solovăstru, care a declarat că aproape jumătate din profitul la nivel naţional este asigurat de Direcţia Silvică Suceava (la sfârşitul lunii septembrie: venituri de 991 de milioane de lei, profit de 52,36 de milioane de lei).

Şeful de la Silva- Bucovina spune că, într-o proporţie importantă, masa lemnoasă exploatată acum la nivelul judeţului Suceava provine din păduri care au fost îngrijite în medie acum 120 de ani: "E naiv cel care crede că beneficiem de producţie de pe suprafeţele împădurite de noi acum trei, cinci, zece, douăzeci de ani. Nu. Beneficiem de resursele pe care cei dinaintea noastră, cu peste un secol în urmă, le-au îngrijit şi gospodărit".

Dau lemn pentru Centrele de Plasament

Venitul obţinut de Ocolul Silva-Bucovina este distribuit de cele două asociaţii ale Protopopiatelor Fălticeni şi Câmpulung Moldovenesc celor 284 de parohii, pentru plata utilităţilor ori a materialelor necesare unor viitoare construcţii. "Activitatea noastră este total transparentă şi lucrul acesta este relevant prin impozitele pe care le plătim. Vorbim de peste 2,2 milioane de lei plătite din 2006 până în prezent".

O parte din materialul lemnos este folosit în activităţile filantropice ale Bisericii. Camioane cu sute de metri cubi de lemn pleacă anual la căminele de copii şi bătrâni păstorite de Arhiepiscopie.

Unul dintre transporturile recente a fost direcţionat către comuna suceveană Cornu Luncii, acolo unde un puternic incendiu a distrus nu mai puţin de şase case.

Biserica subcontractează exploatarea lemnului

Lemnul exploatat din pădurile ocolului Bisericii este folosit şi pentru încălzirea lăcaşurilor de cult, iar pentru locuitorii din zonele periferice ale localităţilor pe raza cărora se află pădurile administrate de cei de la Silva Bucovina s-au creat preţuri sociale, subvenţionate de Biserică.

Lemnul de foc este asigurat şi văduvelor şi pensionarilor vitregiţi de soartă din comunele de pe raza ocolului silvic. "În activităţile silvice ale ocolului sunt angrenaţi şi o parte din locuitorii zonelor pe raza căruia se regăsesc pădurile administrate, anual fiind create locuri de muncă cu caracter permanent şi sezonier. De la înfiinţare, am încheiat contracte cu aproximativ 50 de agenţi economici locali care au exploatat masă lemnoasă, agenţi care la rîndul lor au contribuit la activitatea economică a judeţului", completează Rareş Hrestic.

CIVIL. Rareş Hrestic păzeşte „aurul verde” al BOR

CADOUL LUI NĂSTASE

Au avut 90.000 ha de pădure pe mână

Spre sfârşitul lui 2004, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a devenit cel mai mare proprietar de pădure din România, după ce Fondul Bisericesc din Bucovina a primit de la Guvernul condus de Adrian Năstase 90.000 de hectare de pădure, împroprietărire declarată ulterior neconstituţională de către Curtea Constituţională.

"Au fost aproximativ nouă luni în care am avut în administrare suprafeţele respective. Preluate de la Regia Naţională a Pădurilor, au fost administrate strict în regim silvic, printr-o direcţie care avea în subordine mai multe ocoale silvice. Eram şeful serviciului de pază şi protecţie în cadrul acestei structuri şi vă pot spune că atunci când au fost predate Direcţiei Silvice, şi avem date exacte în acest sens, din aproximativ 100 de cantoane silvice, 80 au fost cu zero metri cubi pagube aduse fondului forestier, iar la restul, cu pagube nesemnificative", explică Rareş Hrestic.

CONFLICT

Pădurea lui Pimen ar fi cea mai mare retrocedare din România de după 1989. Procesul durează de 11 ani

Cea mai importantă zonă forestieră din România, atât ca suprafaţă, ca valoare a pădurilor, cât şi ca venituri, se află pe raza judeţului Suceava, acolo unde Biserica, prin Fondul Bisericesc Ortodox din România, şi statul, prin Regia Naţională a Pădurilor, îşi dispută în instanţă, de aproape 11 ani, aproximativ 167.000 de hectare de pădure.

Dacă suprafaţa administrată de Direcţia Silvică Suceava, 282,273 de hectare fond forestier, a fost estimată de Curtea de Conturi la aproximativ 3,2 miliarde de euro, atunci cele 167.000 de hectare râvnite de Biserică ar valora în jur de două miliarde de euro.

Specialiştii silvici au estimat numai valoarea lemnului pe picior de pe cele 167.000 de hectare de pădure la circa 1,2 miliarde de euro, sumă la care s-ar adăuga valoarea celor peste 160 de clădiri (ocoale silvice, cantoane ori altă destinaţie) şi a celor peste 1.000 de kilometri de drumuri forestierel, plus valoarea terenurilor şi a celorlalte produse ale pădurii.

NECLINTIT. ÎPS Pimen l-a făcut pe Adrian Năstase să cedeze în 2004,
ajungând un jucător electoral extrem de important

Biserica, la un pas de a câştiga procesul

În procesul început în 2001, Biserica a avut până acum de două ori câştig de cauză, în 2007, când Tribunalul Suceava a admis în parte cererea Fondului Bisericesc, şi în 2009, la Curtea de Apel Timişoara, magistraţii acestei instanţe respingând toate apelurile formulate în cauză şi menţinând decizia Tribunalului Suceava.

În urmă cu câteva luni, dosarul celei mai mari retrocedări postdecembriste a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar instanţa supremă a trimis dosarul spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Cluj.

Reprezentanţii statului au lăsat de fiecare dată să se înţeleagă că ar fi un adevărat dezastru dacă "pădurari" în sutană ar intra cu drujbele în pădure, iar, din partea Bisericii, cel mai vehement a fost ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, care nu a ratat vreo ocazie de a-i blagoslovi pe politicienii pe care îi consideră vinovaţi pentru tergiversarea procesului.

ÎPS Pimen protejează pădurea, numai să fie a lui

Arhieposcopul, hulit de unii, a explicat că Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a reprezentat mai mult decât un exemplu pozitiv al vremurilor sale în ceea ce priveşte gospodărirea şi administrarea unor bunuri atât de importante şi vitale cum sunt pădurile.

ÎPS Pimen a arătat că în timpul funcţionării Fondului, până în anul 1949, au fost implicaţi importanţi specialişti silvici din acea perioadă. "Dacă acest lucru Biserica l-a dovedit în decursul timpului, cu nădejdea şi credinţa neclintită în Dumnezeu că suprafeţele Bisericii se vor retroceda, şi în viitoarea administraţie a Fondului Bisericesc se vor integra unii din cei mai buni şi pregătiţi oameni din domeniu, astfel ca prin resursele create de pe aceste terenuri forestiere principalii beneficiari să fie localnicii, persoanele aflate în dificultăţi materiale, instituţiile de învăţământ şi cultură, precum şi nestematele noastre, valorile de patrimoniu, vechile biserici din mănăstiri şi parohii", este punctul de vedere oficial al Arhiepiscopului Pimen.

"Am credinţa neclintită în Dumnezeu că suprafeţele Bisericii se vor retroceda. Beneficiari să fie localnicii şi vechile biserici, nestematele noastre"
ÎPS PIMEN, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

167.000 ha de pădure
revendică Biserica, adică mai bine de jumătate din fondul forestier al Sucevei, judeţul cu cea mai mare suprafaţă împădurită din România

APELURI ŞI RECURSURI

Istoria celei mai mari retrocedări

12 aprilie 2001 – este înregistrată la Tribunalul Suceava acţiunea în revendicare şi rectificare tabulară

15 octombrie 2001 – Tribunalul Suceava respinge acţiunea pe excepţia prematurităţii

19 noiembrie 2002 – Curtea de Apel Suceava respinge apelul declarat de Fondul Bisericesc pe motiv că nu ar avea calitate procesuală

31 octombrie 2003 – Curtea Supremă de Justiţie (vechea denumire a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) admite recursul Fondului Bisericesc privind calitatea procesuală şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi

4 martie 2004 – Curtea de Apel Galaţi respinge apelul declarat de Fondul Bisericesc şi menţine soluţia Tribunalului Suceava privind excepţia prematurităţii

13 octombrie 2005 – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul formulat de Fondul Bisericesc şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava

6 iulie 2006 – primul termen al procesului din rejudecare

13 martie 2007 – Tribunalul Suceava admite în parte acţiunea formulată de Fondul Bisericesc şi trece în proprietatea acestuia suprafaţa de 166.813,50 hectare de pădure

2 noiembrie 2007 – Curtea de Apel Suceava constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Timişoara, iar ca urmare dosarul este scos de pe rol

14 decembrie 2009 – Curtea de Apel Timişoara a respins toate apelurile formulate în cauză şi a menţinut decizia Tribunalului Suceava din

14 martie 2011 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursurile formulate în acest dosar, atât de Fondul Bisericesc şi Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, pe de o parte, cât şi de celelalte părţi, respectiv statul român, prin Ministerul Finanţelor, Regia Naţională a Pădurilor, Direcţia Silvică Suceava şi intervenienţii Pro Fondbis şi Prefectul de Suceava, şi a trimis dosarul spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Cluj

Sursa: EVZ