Credinţa care vine din boxe: cum au ajuns BOR să “terorizeze” Bucureştiul

De câţiva ani încoace, valul tehnologic a cuprins până şi cea mai conservatoare instituţie din România. Clopotele digitale, sistemele de alarmă ultra-performante sau echipamentele de sonorizare surround reprezintă un etalon cu privire la statutul oricărui lăcaş de cult. De multe ori, tehnologia trece de uşile bisericilor şi pe pereţii exteriori, sub formă de boxe impresionante ca mărime.

În Bucureşti aproape că nu mai exista biserică fără sistem de sonorizare. Multe dintre acestea, aflate între blocuri, în cartiere considerate „dormitor” de arhitecţii urbanişti, folosesc tehnologia modernă pentru a propovădui Cuvântul Domnului, de multe ori la un volum destul de ridicat. Potrivit Recensământului din 2002, din totalul celor care trăiesc în Capitala 96,05% sunt creştini-ortodocşi. Din acest punct de vedere nu ar trebui să fie, teoretic, nicio problemă. Însă cele mai multe plângeri vin tocmai dinspre acest segment. O parte dintre locuitorii de confesiune ortodoxă, din apropierea bisericilor se declarã deranjaţi de volumul prea mare al sonorului, fiind nevoiţi sã asculte slujbele religioase, care dureazã mai multe ore şi se desfãşoarã în special duminică dimineaţa, când unii vor sã se odihneascã. Spre exemplu, numai în Sectorul 6, au fost înregistrate de la începutul anului trei sesizări, prin care autorul acestora reclama disconfortul fonic generat de clopotele Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului. Potrivit Poliţie Locale Sector 6, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că zona în care se află biserica este dens locuită, iar distanţele faţă de imobile sunt mici, sunetul fiind perceput de cetăţeni la o intensitate mare, fapt ce constituie un element deranjant. Măsura luată de autorităţi a fost o somaţie de a „adopta măsurile necesare pentru remedierea situaţiei create”.

În contextul în care cazurile când cei nemulţumiţi ajung să facă plângere la poliţie sau la primărie sunt rare, în mediul on-line astfel de probleme sunt semnalate din mai toate colţurile Capitalei. S-au creat chiar şi petiţii on-line împotriva acestei „mode”. Iată câteva opinii:

“Consider că slujba de liturghie este un moment de apropiere sufletească de cele sfinte şi nicidecum un spectacol de rock în aer liber pe stadion. Libertatea credinţei religioase impune respectarea unor norme de bun simţ iar impunerea sub orice mijloace a unei credinţe religioase intra sub incidenţa legilor. Atenţie BOR!” – Bogdan Sorin, 53 de ani

“De acord 100% cu interzicerea acestui fenomen. Şi eu am aceeaşi problemă. Legea trebuie să se aplice la fel pentru toţi” – Rusu Iulian, 31 de ani

„Locuiesc în Bucureşti, cart, Crangasi lângă secţia 20 Poliţie. De vreun an a venit un nou preot care baga slujbele pe gât tuturor vecinilor cu transmisiunile lui prin difuzoare, fie sărbători, nunţi, botezuri sau înmormântări, noi le auzim. De ce?” – Bogrea Cătălina, 39 de ani

Societatea civilă vs. Biserica

„Problema” slujbelor difuzate în boxele montate pe pereţii exteriori ai bisericilor a ajuns să fie ridicată şi de societatea civilă. Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR), organizație neguvernamentală care are potrivit descrierii scopul de a promova raţiunea, morala şi justiţia, nu vede cu ochi buni metoda “slujbei de cartier”. Vicepreşedintele ONG-ului, Alexandru Toma Pătrăşcu explica pentru B365.ro că astfel de situaţii sunt de înţeles, însă numai până la un punct: „Putem vorbi de situaţii specifice cum ar fi slujba de Crăciun sau slujba de Paşti, în condiţiile în care vin foarte mulţi enoriaşi care nu au loc întotdeauna în biserică. Acestea sunt nişte excepţii. Din păcate această practică este folosită zi de zi. Şi mai ridicol este atunci când slujba se aude tare în boxe, în timp ce biserica este închisă”, spune oengistul.

Totodată, susţine acesta, există situaţii când legea pur şi simplu nu se aplică: “Mă întreb, spre exemplu, dacă în cazul unui restaurant, fără să aibă pe nimeni înăuntru, şi-ar pune boxele afara şi-ar difuza muzica, în cât timp ar apărea poliţia şi să oprească acest “atac” asupra cetăţenilor? Dacă la bloc, un vecin îşi scoate boxele pe geam şi da drumul la muzică, poţi să-l reclami. Vine imediat poliţia şi-l amendează pentru tulburarea liniştii publice. De ce nu se aplică exact aceleaşi lucru şi-n cazul bisericilor?”, concluzionează Alexandru Toma Pătrașcu.

În replică, Biserica Ortodoxă Română(BOR), prin vocea purtătorului de cuvânt,  se degrevează de absolut orice autoritate în această direcţie şi subliniază autonomia de care are parte fiecare parohie. “Este un subiect derizoriu. Nu Patriarhia sau Arhiepiscopia se ocupă de sonorizarea din biserici. Fiecare biserică are autonomia ei. Pe viitor să ştiţi că vă tratăm cu indiferanţă dacă veniţi cu astfel de nimicuri. Aţi dat dovadă în nenumărate rânduri de mediocritate şi indolenţă”, explică pe un ton iritat purtătorul de cuvânt al BOR, Constantin Stoica. El adaugă că “altele sunt sursele de zgomot, cum sunt acele mari concerte din Bucureşti, de pe stadioane sau din pieţe, care deranjează mult mai mult decât deranjează un difuzor de la o parohie din Bucureşti”.

Ce spune legiuitorul?

Potrivit legii 61/1991 care reglementează normele de convieţuire socială, de ordine şi linişte publică constituie contravenţie tulburarea, fără drept, a liniştii locuitorilor prin “producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larma”. În acest caz, preoţii care “uită” volumul la maximum în boxele bisericii risca amendă de la 200 lei la 1.000 lei. Până la astfel de situaţii ar trebui să se aplice “vorbă bună”, mai spune vicepreşedintele ASUR, Alexandru Toma Pătraşcu: „În primul rând trebuie vorbit cu vecinii şi să se apeleze la preotul paroh, unde să se depună o plângere directă către parohie. Iar dacă situaţia continua, să apeleze la autorităţile de stat. Dar să nu cădem neapărat în păcatul de a-i considera vinovaţi pe cei de la Biserică. Poate ei sunt de bună credinţă şi de aceea recomand să se apeleze la înţelegerea preotului respectiv”.

Industria sistemelor audio pentru biserici

Cu toate că pare greu de crezut au apărut şi firme care montează sisteme audio profesionale în lăcaşele de cult. Acestea au angajaţi ingineri de sunet care configurează astfel de sisteme în funcţie de acustica bisericilor. Preoţii pot opta spre exemplu pentru “difuzoare stilate şi conforme dogmaticii, în interior, şi goarne sau coloane la exterior”. Mai mult, instalaţiile pot avea trei variante de amplificator: standard (amplificare microfoane şi intrare auxiliară), cu MP3 player încorporat pentru redare clopote, cântări religioase şi colinde (cu telecomanda) şi multimedia – cu ecran color mare încorporat: clopote digitale, cântări şi colinde (cu telecomanda).

Cum era de aşteptat, tehnologia nu este pe înţelesul tuturor astfel încât pe unele forumuri au apărut preoţi care discuta pe marginea sistemelor audio sau care semnalează diverse probleme tehnice. Unul dintre acestia, care se semneaza cu pseudonimul Vasile84, are o problema legata de performanta sistemului: “Sistemul merge bine, însă când rostesc litera “S” apare un zgomot ca şi cum as sufla în microfon [...] Am încercat şi un microfon de tip lavalieră produs de SAL. Funcţionează, nu scoate sunetul acela, dar nu se aude f. clar.“

Sursa: Realitatea