1. Universul este guvernat de Legile Naturii.
2. Legile Naturii sunt imuabile şi eterne.
3. Legile Naturii se aplică la fel de strict atât fiinţelor vii, cât şi lucrurilor neînsufleţite.
4. si specia umană este o creaţie a Naturii.
5. Natura se preocupă doar de supravieţuirea speciilor, nu a indivizilor.
6. Doar speciile care reuşesc să se confrunte cu ostilitatea celorlalte şi şă-şi sporească numărul vor supravieţui.
7. Natura încearcă continuu să îmbunătăţească speciile prin legea Supravieţuirii celui mai Adaptat, eliminând, de regulă înainte de reproducere, pe cei inadaptaţi, bolnavi sau slabi.
8. În lupta de supravieţuire a speciilor, Natura se arată complet lipsită de orice milă, moralitate sau sportivitate în ceea ce priveşte alte specii. Singurul ţel este supravieţuirea.
9. Natura favorizează şi încurajează segregarea în interiorul fiecărei specii, făcând astfel ca sub-speciile să concureze una împotriva celeilalte.
10. Natura respinge corcirea, mixajul, metisajul. Ea a înzestrat nu doar fiecare specie, ci fiecare sub-specie, cu instinctul de a se împerechea doar cu cei asemenea lor.
11. Natura a dezvoltat pentru fiecare specie un anumit tipar pe care aceasta trebuie să-l urmeze. El se numeşte instinct, şi este de o importanţă vitală. Orice deviere, negare sau înăbuşire a instinctului duce la extincţia speciei.
12. Natura nu a asigurat doar un anumit ciclu vital pentru fiecare specie, ci şi un anumit tip de mediu la care sunt limitate speciile ; astfel peştii trăiesc doar în apă, urşii albi doar în regiunile polare, etc.
13. Natura este absolut imparţială în privinţa supravieţuirii speciilor, fiecare dintre acestea fiind pe cont propriu , în acerbă competiţie cu toate celelalte.
14. Fiecare specie este total indiferentă în privinţa supravieţuirii oricăreia dintre celelalte specii, Natura îndemnând fiecare specie să se extindă şi să se înmulţească până la limita abilităţilor sale. Dragostea şi afecţiunea sunt rezervate exclusiv celor de acelaşi fel.
15. Multe specii îşi dau seama de importanţa teritoriului, şi împing mereu limitele acestui teritoriu de care au nevoie pentru supravieţuire şi înmulţire.
16. Multe animale, păsări şi insecte au structuri sociale bine dezvoltate.
17. Principiul ierarhic este instinctiv înnăscut şi utilizat de către multe specii de animale, păsări şi insecte, precum şi de catre rasa umană.
18. Anumite specii, de exemplu un stol de pescăruşi, vor ataca fără milă alte specii, de exemplu lăcustele. La fel, o haită de lupi va ataca o cireadă de oi.
19. Războaiele fratricide între cei de aceeaşi specie sunt necunoscute în natură, cu excepţia speciei umane.
20. Nicăieri în Natură o specie superioară, mai puternică, nu-şi va înfrâna evoluţia şi expansiunea din milă sau respect faţă de speciile inferioare, mai slabe. Nu există compasiune între specii, ci doar luptă pe viaţă şi pe moarte.
21. Speciile se schimbă şi evoluează continuu de-a lungul mileniilor. Schimbarea şi evoluţia pot fi grăbite prin selecţie deliberată, precum în procesul de ameliorare prin reproducere controlată a câinilor şi cailor. Unele specii dispar. Noi specii se dezvoltă. Nimic nu rămâne static, totul, inclusiv specia umană, este în continuă evoluţie.
22. Lupta eternă este preţul supravieţuirii.
23. Natura a înzestrat fiecăre fiinţă cu un solid instinct natural, al cărui principal impuls este cel de a perpetua propria specie. O specie trebuie să-şi urmeze acest instinct sau va pieri.
24. Nu în ultimul rând, Natura cere în mod clar fiecărei specii să se îmbunătăţească şi să evolueze, altfel fiind sortită pieirii.
