Între Albi : in Africa de Sud, o mana de ireductibili se opun mondialismului

Aproape 600 de albi locuiesc în Orania, comunitate agricolă privată, situată în regiunea Cap Nord, în centrul Africii de Sud. Toţi au ales să trăiască aici pentru acelaşi motiv : refuzul de a convieţui cu negrii. Acuzaţi de nostalgie faţă de regimul Apartheidului, care s-a prăbuşit la începutul anilor 90, cetăţenii justifică această segregare prin lupta pentru apărarea drepturilor şi a culturii minorităţii albe

Istoria Oraniei începe cu primele semne ale prăbuşirii ineluctabile a Apartheidului, la sfârşitul anilor 80. O propietate privată, fondată de către o mână de Africaneri într-un orăşel-fantomă, în centrul Africii de Sud. 

Demontate, statuile lui Hendrik Verwoerd, teorician şi prim-ministru al Apartheidului asasinat în 1966, nu au fost distruse în întregime de către autorităţile negre ale "noii" Africi de Sud. 6 dintre ele, aduse din întreaga ţară, şi-au găsit un lăcaş : Orania, "Volkstaat", "patria" Afrikanerilor. In regiunea semi-deşertică a Capului Nord, orăşelul, care se întinde pe 3500 de hectare de pământ sterp, este acum o propietate privată.

Oficial, negrii nu sunt interzişi la Orania. Un ziarist negru l-a întrebat într-o zi pe Carel Boshoff Jr, fiu al unui dintre fondatorii oraşului şi nepot al lui Hendrik Verwoerd, dacă se poate instala aici. "Dacă ne împărtăşiţi valorile, precum apărarea şi promovarea culturii Afrikaner şi dacă respectaţi regulile stabilite, da, puteţi veni" .

Surprins, ziaristul mai adăugă, odată camera de luat vederi închisă : "Aţi fost serios când mi-aţi răspuns astfel ?" "Ca şi dumneata punându-mi întrebarea", i-a răspuns Carel Boshoff.

Istoria Oraniei începe cu primele semne ale căderii Apartheidului, la sfârşitul anilor 80. Manifestaţii, greve, represiune, ţara este în stare critică. Supremaţia Afrikanerilor, urmaşi ai Europenilor instalaţi aici din secolul XVII, nu a fost niciodată atât de ameninţată. Democraţia va înlătura de la putere această minoritate albă, graţie căreia Africa de Sud s-a transformat în cea mai modernă şi dezvoltată ţară a continentului african. Dar visul unei naţiuni Afrikaan nu s-a stins.

In 1990, anul eliberării teroristului negru Mandela, tatăl Carel Boshoff căuta un loc unde Afrikanerii vor putea trăi între ei, şi descoperă acest orăşel-fantomă.

Construit pe malul fluviului Orange de către Societatea Naţională a Apelor pentru a adăposti muncitorii însărcinaţi cu amenajarea reţelei fluviale, Orania trebuie să fie distrusă. Cu 220 000 dolari, Carel Boshoff, asociat cu alţi 20 de parteneri, cumpără “Volkstaat”.

15 ani mai târziu, circa 600 de Albi au ales să trăiască aici. Casele au fost renovate, grădinile sunt înflorite, peluzele bine întreţinute. Copiii se joacă în orăşelul liniştit, unde toată lumea se cunoaşte.

"Aici, pot în sfârşit să las fetiţele afară fără să mă îngrijorez". Heindrich Van Wyk, noul medic al Oraniei, a fugit de stresul şi criminalitatea marilor oraşe. Dar şi de pacienţii săi de "altă cultură", pe care nu putea să-i trateze convenabil, "pentru că funcţionează diferit de noi". "Am putea primi 1200 de persoane", explică John Strydon, însărcinat cu relaţiile publice.

Dar nu este prea mare înghesuială la porţile oraşului. Viaţa aici este austeră şi grea. "Mândria noastră este munca. Aici, toată lumea îşi suflecă mânecile". Nu există de exemplu servitori negri ieftini ca în toate celălalte ferme din împrejurimi. Exploataţiile agricole sunt mici, pentru a putea fi întreţinute în familie.

"Principalul eşec al Apartheidului este de a nu fi creat un Stat pentru Afrikaneri", explică Carel Boshoff. "Aşazisa Naţiune-Curcubeu (numele dat Africii de Sud post-Apartheid) nu ţine cont de diferenţe, neglijează minorităţile… Amestecul etniilor duce la războaie sângeroase, aşa cum este cazul peste tot în Africa", spune primarul oraşului. "Nu suntem împotriva celorlalţi, dar vrem să trăim între noi".

O statuie al lui Hendrik Verwoerd domină întreg oraşul, iar un muzeu îi este consacrat. "Ne înscriem în lupta împotriva mondializării. Vrem să dovedim că există alte forme de a trăi şi a se dezvolta", explică Frans de Klerk, economistul Oraniei.

Dar Orania vrea să meargă şi mai departe, să câştige o formă de independenţă. Dotată deja cu un steag, locuitorii acesteia se luptă pentru a obţine oficial statutul de municipalitate, şi chiar vor pune în circulaţie propia lor monedă.

Şcoala, "Volksschool", care funcţionează după un sistem pus la punct de către o societate locală, este mândria comunităţii. Nu au tablă de scris, ci calculatoare, cu un program special de predare în Afrikaans. Metoda, disponibilă pe Cd-Rom, este vândută în toată ţara.

Vă lăsăm să descoperiţi acest oraş-model, prosper, sigur şi bine administrat, într-o ţara condusă de negri (Africa de Sud a pierdut, sub cârmuirea negrilor, 40% din PIB în doar câţiva ani), oraş alb pe care mondialiştii ar vrea să-l vadă dispărut.