CRĂCIUN, MOȘ AJUN, BOURA, BLOJ, BOADNICU, BUTUC DE CRĂCIUN, BUTURUGA DE CRĂCIUN, SIVA, SOARELE

CRĂCIUN, zeu solar indo-european, specific teritoriilor locuite de traco-daci, similar zeului roman Saturn si zeului iranian Mithra. Determinativul de "moş" indica vârsta zeului adorat, care trebuie să moară şi să renască împreună cu timpul calendaristic la Solstiţiul de Iarnă. Divinitatea se naşte împreună cu timpul la Solstiţiul de Iarnă, trăieşte 365 de zile, îmbătrâneşte şi moare, pentru a renaşte la începutul anului următor. În Calendarul Păgân vârsta zeităţilor este apreciată prin numărarea zilelor de la naşterea Anului, numit, la Solstiţiul de Iarnă, An Nou. Crăciun este un personaj cu trăsături bivalente: are puteri miraculoase, specifice zeilor şi eroilor din basme, dar şi calităţi şi defecte specifice oamenilor. Ca persoană profană, este un om bătrân, un pastor bătrân cu barbă de omăt, vecin cu Moş Ajun, fratele său mai mic.

Crăciunul relevă numeroase reminiscenţe folclorice de ordin mitologic, deoarece este sinteza tuturor solemnităţilor, cutumelor, datinilor şi riturilor ciclului păgân al Sărbătorilor de Iarnă, consacrate cultului soarelui şi, totodată, cultului morţilor.

Numele de Crăciun provine de la indo-europeanul kro-cul, adică butuc.

Solstiţiul de Iarnă, 22 decembrie 2011 a.y.p.s., ora 07.30

Simbolul Solstiţiului este că viaţa nu poate muri. Străbunii noştri credeau că Soarele nu uită oamenii, şi că revine în fiecare an la întâlnirea de primăvară.

Solstițiul de Vară, cea mai lungă zi a anului, este marcată de anumite ritualuri specifice, menite să asigure continuitatea ciclului cosmic. Acesta e momentul comuniunii Zeului și Zeiței, dar nu în ipostaza Solstițiului de Iarnă, ci la polaritatea opusă.

Zeița nu mai reprezintă puterea întunecată și introspectivă, ci a devenit un pământ înveștmântat în bogata mantie a vieții, un soare glorios în toată strălucirea puterii sale cerești.

Pe acest afis al FPO-ului (Partidul Libertătii austriac, al cărui lider a fost Jorg Haider), Alois Nußbaumer, candidat la alegerile profesionale din landul Salzbourg, este prezentat ca fiind "de rasă pură si autentic".

Sau poate panoul galben cu caractere negre se referă doar la vaca din fundal...?

Intelegerea semnificatiei religioase a sarbatorilor solstitiale si echinoctiale necesita o cunoastere prealabila a Mitologiei Odiniste.

Mitologia Odinista este constituita din 5 parti, ce se încadreaza în evolutia anotimpurilor de-a lungul anului:

- Creatia (Primavara)

- timpul dinaintea mortii lui Balder (Vara)

- moartea lui Balder (sfarsitul verii)

- timpul imediat dupa moartea lui Balder (Toamna)

- Ragnarok, declinul si caderea urmate de regenerarea lumii (Iarna si Primavara)

Cand Zeii Odin, Hoener si Loder treceau pe malul marii, nu existau inca oameni pe pamant. Zeii au vazut doi pomi, din care au creat prima pereche de oameni. Odin le-a daruit viata si spirit, Hoener ratiunea si posibilitatea de a se misca, iar Loder sange, auz si o frumusete nemaipomenita. Pe barbat l-au numit Ask, iar pe femeie Embla. Acestia sunt strabunii Indo-Europenilor.

Balder este zeul Verii, fiul lui Odin, preferatul întregii Naturi. Balder este cel mai intelept si mai expresiv dintre zei. Locuieste intr-un loc in care nimic impur nu poate patrunde. Legenda lui Balder, foarte cunoscuta in tarile nordice, isi gaseste explicatia in trecerea anotimpurilor, in schimbarea de la lumina la intuneric; el reprezinta lumina puternica si pura a verii, iar moartea sa este victoria nepermanenta a intunericului, a iernii asupra toamnei, a mortii asupra vietii.

Cand Balder este mort, toata natura il plange.

Moartea sa prevesteste dezastrul Ragnarokului, desavarsirea lumii, urmand reintoarcea la stadiul primordial.

Rognarok, Amurgul Zeilor, este reprezentarea mitologica a luptei intre puterile binelui si cele ale raului. Aceasta idee ne este deja sugerata in Creatie, in care ne este spus ca Zeii au fost creati de catre Uriasi. In timpul Ragnarokului, Uriasii si Zeii vor muri. Dar din aceasta catastrofa va renaste lumea si Zeii.

Aceasta drama o traim in fiecare an, cand toamna prevesteste perioada de declin si imbatranire a Naturii, iar odata cu sosirea primaverii asistam la magia renasterii acesteia.

Ca in fiecare an, la începutul ultimei decade a lunii septembrie, atenţia ne este indreptată spre momentul în care păşim în toamna astronomică. Acesta este momentul Echinocţiului de Toamnă, când longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180 grade, el intrând în semnul zodiacal Balanţa.

Motto: Nu este funcţia guvernului să vegheze ca cetăţeanul să nu cadă în greşeală; este funcţia cetăţeanului să vegheze ca guvernul să nu cadă în greşeală.

Pofta omului pentru putere asupra aproapelui său şi asupra lumii materiale este o poveste ale cărei începuturi se pierd în negura vremurilor. Dorinţa neostoită de dominare şi control a fost cauza a nenumărate morţi, mizerie şi tulburări. Niciodată existenţa pe pământ nu a fost mai violentă şi mai primejdioasă decât în era actuală. Niciodată anihilarea globală nu a fost mai iminentă.

Timpurile s-au schimbat, tehnologiile s-au schimbat, dar omul nu. Omul a devenit apatic şi înstrăinat, nu doar de natură şi de ai săi, ci şi de spiritualitate. Bisericile creştine au eşuat mizerabil în ultimele două milenii, iar ele ştiu asta. Insolenţa creştinismului depăşeşte cu mult abilitatea sa!

Declinul spiritualismului şi valorilor spirituale a fost principala cauză a decăderii lumii actuale. Dezlănţuitele forţe negative domină acest pământul, iar aceasta este o realitate cu care ne confruntăm zi de zi. Doar un naiv ar putea spune că nu e aşa. Cu cât ne depărtăm de legile naturii, cu atât mai adânc alunecăm în abisul disperării. Dacă, din indiferent ce motiv, lumea materială câştigă dominaţia asupra sufletului, rezultatul este dezbinare şi vrajbă. Omul se întoarce şi o ia în jos atunci atunci când porţile spre înalturi i se închid în faţă. Aşa cum clar se afirma în străvechile mistere, „orice lege naturală neglijată sau prost aplicată îşi produce efectul asupra făptaşului.” E o chestiune de cauză şi efect, iar omul trebuie să se străduiască permanent să păstreze un echilibru între spiritual şi material – legând o punte peste hăul ce există între cei doi oponenţi, astfel încât să poată obţine cunoaşterea de a controla legile naturale pentru binele comun, şi nu doar pentru sine şi propriile beneficii.