Avertisment! Acest articol este un PAMFLET, şi trebuie tratat ca atare!
Cum a ajuns un rupt-în-cur ca Vodă, un pierde-vară, un papagal, să ţepuiască sute de rockeri şi zeci de trupe româneşti, şi să dispară cu banii…?
Este o întrebare la care credem că putem oferi un răspuns.
Cine nu-l cunoaşte pe acest auto-intitulat „Vodă” (pe numele lui real, Florin Anghel), ar putea răspunde foarte greu la această întrebare. De aceea noi, unii care-i mai ştim isprăvile, ne simţim datori să aruncăm o rază de lumină asupra acestei frumoase ţepe ce-a fost Rock City Open Air.
Motivele…?
Numitul Vodă ne-a ţepuit nişte prieteni, care, cu toate că au fost avertizaţi să nu-şi ia bilet, au mizat în mod naiv pe prezumtiva bună-credinţă a acestui escroc, şi s-au lăsat ademeniţi de reducerea ce le-a fost oferită…
--
L-am cunoscut pe numitul Vodă atunci când se băga în seamă că ar fi mare promoter, mare sculă a scenei rock autohtone. Tendinţele sale mitomane erau încă de pe atunci atât de nestăvilite, încât până şi cu ocazia unei reţineri de care a avut parte, a ţinut morţis să le spună jandarmilor care-l păzeau că el este nici mai mult nici mai puţin decât într-o relaţie directă cu Băsescu, ameninţându-i pe aceştia, că, la prima oră, vor fi toţi daţi afară iar el va fi transformat în erou şi martir al unei cauze - pe care oricum nu o prea pricepea…!
Pentru că nu poţi să judeci omul după aparenţe, i-am dat o şansă: să negocieze şi să semneze, pentru Lupii Daciei, un contract cu o trupă de pagan metal din Finlanda. Zis şi făcut: Vodă a obţinut contractul, iar noi am aflat cu stupoare clauzele: turneu european pe banii casei de discuri – asta promisese mitomanul de Vodă unei trupe începătoare din străinătate, pe nişte bani care nu-i aparţineau, şi fără acordul celor de la LDR… Evident că l-am scos în şuturi afară, iar specimenul s-a îndreptat spre alte locuri, unde dorea să-şi clădească reputaţia la care râvnea de ceva vreme, de mare organizator de concerte şi mare promoter.
A aterizat la Live Metal Club, unde şi-a continuat cu sârguinţă munca de abureală. Astfel, pentru a promova respectivul club, a început să delireze pe forumuri, vorbind de sonorizare de 1 milion de euro (!!!), de 20 de concerte pe săptămână, de trupe mari aduse de dincolo, şi alte asemenea enormităţi „fără număr, fără număr”.
Gogoşile s-au dezumflat una câte una, aşa cum era lesne previzibil; sonorizarea de 1 milion de euro (!!!) s-a dovedit a fi ieftină şi obosită; clubul nu era nici pe departe aşa cum, în halucinaţiile sale, îl prezentase Vodă masei de rockeri creduli!
Şi-a continuat cariera de promoter-ţepar organizând concerte prin ţară, care toate au sfârşit prin pagube financiare, evident nu plătite de el, mereu lefter, ci de nefericiţii co-organizatori. Visa la mii de rockeri per eveniment, în condiţiile în care oricine are cât de cât contact cu scena metal românească ştie foarte bine că astfel de audienţă există doar pentru nume foarte mari, de nivel mondial, şi nu în cazul underground-ului de gen black/death metal. Relevantă pentru deconectarea sa totală de la realitate este pretenţia de a organiza un concert la Cluj cu o trupă obscură de metal, la care aştepta între 2 şi 3 mii de rockeri…
Dar apogeul carierei sale de ţepar, finit corona opus, a fost marea escrocherie numită pompos „Rock City Open Air”, pe care creierul înfierbântat de grandomanie a numitului ţepar l-a determinat s-o considere o adevărată ameninţare pentru cel mai mare concert rock din Europa, Wacken! Micul idiot probabil chiar credea că numele său va fi scris cu litere de aur în istoria rockului mondial…
Cum a fost posibilă o asemenea ţeapă…?
Ei bine, pentru cei care nu cunosc procedura, a organiza un concert este un lucru relativ uşor, dacă dispui de banii şi abilităţile manageriale necesare. Contactezi trupa (adresa o iei de pe site-ul oficial), negociezi drepturile băneşti, stabileşti eventual un avans. În lumea concertelor europene, în general se merge pe încredere – ţeparii fiind excepţia care confirmă regula.
Evident, fiind rupt în cur şi fără o leţcaie, Vodă a aburit europenii şi americanii naivi, şi s-a lansat într-un proiect magalomaniac, respectiv zeci de trupe străine, care de care mai celebre (Mayhem, Immortal, Overkill, Amon Amarth, Paul di Anno etc) şi o puzderie de trupe româneşti, pe care bineînţeles, în calitatea sa de bun „manager”, nu a acceptat să le plătească, şi care urmau să presteze, cel puţin o bună parte dintre ele, gratuit!
Dar nici gratuitatea prestaţiei n-a mai fost de ajuns, iar trupele româneşti s-au văzut nevoite, pentru „onoarea” de a lucra cu „marele Vodă”, să se transforme în agenţi comerciali, şi să vândă obligatoriu câte 10 bilete pentru concert, de trupă!
În acel moment, Vodă ştia cum stau vânzările, şi putea oricând să oprească maşinăria de aburit, declarând concertul anulat, şi restituind banii celor care au făcut proasta alegere de a-şi cumpăra bilet în avans.
Dar megalomania şi orgoliul său supra-dimensionat nu l-au lăsat!
A continuat să promoveze fantomaticul festival, nu ştim din ce motive. Probabil în mintea sa bolnavă îşi imagina că va câştiga la Loto, sau că Moş Crăciun îl va ferici cu un sac de bani… pentru că, e bine să precizăm, un asemenea concert, cu 30-40 de trupe străine şi încă pe atâtea româneşti, două scene, sonorizare, spaţiu închiriat, cazare şi deplasare a trupelor etc costă undeva între două şi trei sute de mii de euro, bani de care nenorocitul de Vodă nu dispunea, evident. Co-organizatorul evenimentului, care şi el a ajuns o victimă a imaginaţiei bolnave a lui Vodă, avea la dipoziţie o sumă mult mai mică, undeva în jur de 10,000 euro…
Iată deci un mega-concert demn de Cartea Recordurilor: cu 10.000 euro organizezi un open-air de 4 zile, cu 70-80 de trupe rock (nimeni nu mai ştia câte veneau şi câte nu, în ultima lună înaintea evenimentului)!
Desfăşurarea a fost previzibilă: în momentul în care a fost dat în vileag escrocheria pe site-urile trupelor străine, Vodă s-a trezit brusc din aburii mitomaniei, şi a încercat stângaci să dreagă busuiocul, promiţând un al doilea concert, şi aruncând în dreapta şi-n stânga cu acuzaţii la adresa rockerilor români, care, în mintea sa, ar fi responsabili de răsunătorul eşec! Disperat, a recurs la minciuni groteşti, cum că trupa Immortal i-ar fi ţepuit pe ei, organizatorii. Facem următoarele precizări:
- norvegienii nu ţepuiesc. O astfel de ţeapă este o ţigănie tipic mioritică;
- Immortal şi-au respectat partea de contract, ceea ce Vodă nu a fost capabil să facă – în consecinţă, avansul a fost pierdut, aşa cum se practică în astfel de cazuri;
- Avansul nu a fost nicidecum de câteva zeci de mii de euro, aşa cum pretinde mincinos Vodă, ci de câteva mii! Ne îndoim puternic că acele câteva mii de euro date avans ar fi fost buturuga mică care a răsturnat marele car al festivalului…
Evident, rockerii care au cumpărat bilete de la trupe au rămas, s-o spunem pe faţă, şi futuţi, şi cu banii luaţi. Cale legală de a-i recupera nu prea este, dar asta nu înseamnă că Vodă poate dormi liniştit. Unii îl caută, şi cu siguranţă îl vor găsi, iar nu noi îi vom plânge de milă atunci când acest lucru se va întâmpla…!
Într-un final, o scurtă analiză a comportamentului lui Vodă, ţeparul de serviciu al scenei rock româneşti:
- alegerea poreclei „Vodă” derivă evident dintr-o maladivă supraapreciere a propriei personalităţi. Pentru că Vodă, în mintea ţăranului român, reprezintă magnanimul şi atotputernicul personaj care face şi desface doar pocnind din degete. Este cel iubit de popor, spre diferenţă de boierul crud şi nemilos. În cazul lui Anghel Florin, zis „Vodă”, poporul este constituit din masele de rockeri români, care, în mintea sa bolnavă, urmau să-l aduleze ca pe un adevărat împărat al metalului;
- toate manifestările sale din ultimul timp, mai cu seamă cele legate de promovarea faraonicului proiect „Rock City Open Air”, sunt de fapt tipice unei categorii foarte bine definite de personaje, a căror relaţie cu realitatea concretă este confuză, scăpată de sub control. Din această categorie mai fac parte personaje precum Fernando de la Caransebeş, Sexy-Brăileanca, Eleva Porno, Nikita sau Naomi;
- Se pare că una dintre caracteristicile bolii de care suferă tristul personaj este, în cel mai înalt grad, incapacitatea de a conştientiza consecinţele faptelor sale. Orice om normal ar avea reţineri în a se angaja în proiecte a căror anvergură îi depăşesc posibilităţile financiare, manageriale sau organizatorice. Nu este cazul lui Vodă, care se avântă, cu tâmpă voioşie, în activităţi pe care nu le poate controla sub nici o formă, mânat fiind de irepresibila dorinţă de a ieşi în faţă, de a se exhiba.
Tot acest caz poate să se constituie într-un veritabil semnal de alarmă, şi totodată un îndemn la prudenţă în abordarea unor astfel de personaje. Papagalii, mitomanii, bolnavii de sine, teribiliştii sunt nenumăraţi, iar ceea ce ni se cere pentru a nu le cădea victimă este un minim discernământ,
acelaşi care ne face să vedem în Eleva Porno doar o panaramă infectă, şi nu un star!
