Vai, săracul Avram Iancu! Noua Dreaptă aruncă (iarăşi) în derizoriu naţionalismul

Written by Admin

Thursday, 18 March 2010 16:39

Bietul Crai al Munţilor s-ar întoarce-n mormânt, dacă ar vedea cine a ajuns să îi revendice, în ziua de azi, moştenirea.

De câţiva ani încoace, o adunătură de derbedei microbişti profită de pretextul sărbătorii naţionale a maghiarilor din 15 martie pentru a-şi da frâu liber obsesiilor şovine.

Ei pretind că-l comemorează pe Avram Iancu. În realitate însă, asistăm la manipularea şi politizarea unui fragment de istorie naţională, pe care aceşti huligani îl deturnează în sensul obsesiilor care-i macină. Din cauza acestor obsesii, respectivii nu reuşesc să închidă ochiul noaptea, fiindu-le teamă că hunii le vor şterpeli Ardealul de sub picioare. Îl vor băga în buzunar şi vor fugi cu el la Budapesta...

Din cunoştinţele noastre, Avram Iancu nu a luptat niciodată împotriva regionalizării. Mai mult decât atât, nici măcar de unirea cu România (care la acea dată nu exista!) nu era vorba în lupta sa. Cât despre presupusele sentimente puternic anti-maghiare pe care Craiul Munţilor le-ar fi nutrit, este suficient să amintim că persoana cu care şi-a împărtăşit o parte din viaţă, şi care l-a salvat de la moarte, Johanna Farkas, a fost de etnie maghiară! Mai mult, pentru a închide gura talibanilor mioritici prezenţi la respectivul marş, Johanna Farkas numai ortodoxă nu era...

Să revenim la marşul memorial „de protest” (o contradicţie în termeni, dealtfel). Surlele şi trâmbiţele care au anunţat această a doua ediţie a marşului caricatural te-ar fi putut face să crezi că oraşul de pe Someş va fi zguduit din temelii de revărsarea energiilor naţionaliste ale unui puhoi de oameni îngrijoraţi de sfârtecarea Patriei. Când colo, măreaţa organizaţie purtătoare a stindardului naţionalist românesc, Noua Dreaptă, a reuşit să-şi bată recordul negativ de participare de acum un an.

Câţiva adolescenţi teribilişti, o mână de huligani de peluză (din aceia care au tatuată pe buze rima la UE), câţiva chelioşi din specia „skinhead” (oare când îi va turna Bara, via Radu Moisin, la miliţienii regimului...?) şi nişte lideri mărunţi ai Noii Drepte, care s-au întrecut în patetice, dar dezlânate discursuri...

Te apucă scârba când vezi această şleahtă de păcălici mânjind memoria unei mari personalităţi a Istoriei Naţionale, târând în derizoriul şi vulgaritatea manifestării de galerie beeecalistă nobilele idealuri de la 1848. Ceea ce ar fi trebuit să fie o manifestaţie sobră şi solemnă a fost doar gălăgia răguşită a unor pitecantropi dornici de scandal. Ca şi anul trecut dealtfel, oamenii serioşi nu s-au implicat în ceea ce se simte de la o poştă a fi doar o manifestare pur cocalărească!

Nu se întreaba nimeni de ce sutele de mii de români din Cluj-Napoca refuză sistematic să ia parte la aceste manifestări? Nu se întreabă nimeni de ce trebuie aduşi papagali de la dracu-n praznic să se maimuţărească împotriva ungurilor, când ei nici măcar nu ştiu ce-s ăia...?

Chiar şi păcălicii au sesizat dimensiunea ridicolă a „protestului memorial” şi au apelat, din nou, la tradiţionala lor scamatorie cu „înmulţitul membrilor”. Cum ar veni, „plecat-am nouă din Vaslui” (Bucureşti, Craiova etc), iar la Cluj am ajuns 250… Halal moralitate, halal creştinism, aţi minţit în 2009, minţiţi şi-n 2010… Da’ la spovedanie, mai ajungeţi…?

Nu credem că ne înşelăm dacă ne exprimăm convingerea că în slujirea idealului naţional este mult mai importantă decenţa şi bunul-simţ decât gălăgia sterilă şi urletele gregare. A se medita la acest aspect!