Traim?

Written by Admin

Sunday, 21 February 2010 16:12

Ne naştem, trăim, murim sub soare şi lună de generaţii. Trăim în aceeaşi lume cenuşie, aceleaşi oraşe cenuşii cu aceiaşi oameni cenuşii.

O lume copiată după o altă lume cu oameni care se copiază între ei, dar de fiecare dată când societatea mai face o copie, copia rezultată este mizeră şi neterminată, fără personalitate, fără principii sau valori morale. Astfel ce o va determina pe această maimuţă socială să se întregească, să fie completă? Mass-media îi va oferi aceeaşi educaţie ca şi la restul bipedelor. Rezultatul uluitor este simplu ... o armată de maimuţe cu aceeaşi personalitate, cu valori morale învăţate la televizor şi cu o cultură generală marca post decembristă, pe scurt 100 de oameni cu creierul unui singur om.

Iar noi, cei diferiţi, trăim dominaţi de frica de mâine. Şi de ce nu?

Noi suntem cei care privim prin negura timpului vieţile strămoşilor, şi prin incertitudini, viitorul. Incercăm să învăţăm din greşeli şi încercăm să ne ridicăm pe propriile noastre puteri. Experienţa pe care o vom strânge de-a lungul anilor nu ne va fi de nici un folos atunci când vom ajunge la vârsta de 60 de ani, bolnavi şi senili.

Şi prin ochii afectaţi de cataractă vom vedea tinerii naţiunii cum umblă bezmetici într-o lume pe cale de autodistrugere. Şi ei ne vor privi cu ochii ce văd totul în roz, cu mintea afectată de societatea ce ar trebui să-i sprijine şi cu zâmbet tâmp în timp ce se vor uita la noi de pe scaunul de la metrou. Dar noi vom merita toate acestea? Poate că da şi poate că nu... Poate că şirul anilor ni se va urca la cap, astfel ni se va părea absurd să încercăm să fim amabili sau să respectăm, urlând în tot metroul la nesimţitul care nu vrea să ne dea locul... sau poate vom fi lucizi şi vom putea să ne ajutăm speranţele...

Apoi vom muri, îngropaţi în ipocrizia rudelor şi cunoscuţilor, în minciuni şi glume făcute pe seama "mortului".

Bunul simţ a plecat de mult dintre noi, şi, în loc să evolueze, specia umanaă se întoarce în Epoca de Piatră. Ne jignim, ne aruncăm ofense şi injurii din ce în ce mai grave, ne lovim cu pumnii şi batele şi chiar ne omorâm între noi. Astfel formăm ierarhia socială: cei cu bani, cu muşchi, cu maşină, cu vilă, cu piscină, cu femei, cu bărbaţi, cei cu burtă (un nou criteriu grotesc de masculinitate) sau cu buzele mai siliconate, sunt clasa "aristocraţilor" de mâine. Clasa muncitoare suntem noi, cei diferiţi. Săracii de azi sunt mai săraci mâine. Nu cine are mai multe cunoştinţe este mai superior, ci cel care este mai puternic în forţa braţelor sau cel care are o limbă mai veninoasă şi ştie înjurături dintre cele mai fanteziste. Laudele sunt zilnice "i-ai/am tras-o, i-ai/am zis-o, i-ai/am dres-o", le întâlnim la orice colţ de stradă. Persoanele slabe sunt victimele noastre, şi nu ne gândim niciodată înainte să le atacăm. Dacă greşim nu recunoaştem, dacă suntem atacaţi lovim mai puternic. Orice urmă de slăbiciune este exploatată cu aviditate. Cel care tace este uitat, cel care se revoltă este imediat anihilat. Un câine slab între alţi câini. Totul a devenit instinct. Suntem animale.

Ceea ce este diferit de ceea ce Mass-Media ne-a învăţat ne sperie şi trebuie sa dispară. Suntem tolerant cu cei pe care televizorul ne spune că trebuie să fim toleranţi, dar, pentru ceilalţi, avem tendinţe ucigaşe. Şi de ce nu? Doar se îmbracă altfel, citesc alte cărţi decât noi, au altă religie (păgâni, şamani, satanişti, etc) decât cele cu care suntem obişnuiţi sau nici una (atei, nihilişti), sau, efectiv, nu ne place cum s-au uitat la noi. Suntem acuzaţi de extremism, dar niciodată de distrugerea propriei noastre ţări, naţiuni. Trăim în trecut şi nu privim niciodată spre viitor, deplângem soarta, dar am uitat cum să luptăm. Poporul nostru moare zilnic, dar noi suntem toleranţi doar faţă de ceea ce ne distruge. Putem să băgăm un om în spital pentru că ascultă alt tip de muzică, dar dăm bani din buzunar ca să ajutăm un homosexual, pentru că televizorul ne spune că ei sunt oameni ca şi noi, doar că sunt uşor diferiţi. Putem să omorâm cu sânge rece un om pentru că se îmbracă altfel, dar niciodată nu vom putea să-i spunem "nigger" unui negru, pentru că nu este drept faţă de el.

Şi de ce nu facem nimic? Frica este cea mai bună lesă pentru populaţie. Dar banii pot să întunece mintea celui slab, să schimbe valorile sale morale, deja puţine, şi preţuirea vieţii celor apropiaţi. Astfel, în orice război, spiritul trădării se va naşte şi în sufletele celor pe care niciodată nu ai fi crezut că ar face un astfel de lucru. Banii pot cumpăra orice viaţă, şi cu cât omul trăieşte în ideea unei lumi materiale, capul altuia va costa din ce în ce mai puţin. Averea este singurul ţel, iar aviditatea singurul crez.

Felicitări, ai reuşit să involuezi!

Ausgehungerte Wolfe