La arme, romani !

Degeaba se bucură adversarii noştri, acest titlu nu constituie o instigare la violenţă, nici un îndemn făţiş la revoltă armată sau nesupunere civică. Este vorba de o revendicare firească şi îndreptăţită, este reclamarea unui drept de care am fost silnic deposedaţi, din 1945 încoace.

Dreptul de a deţine, în scop de auto-apărare, arme. Căci ce folos că în Legea Fundamentală sunt garantate, ca valori supreme, dreptul la viaţă şi la inviolabilitatea proprietăţii, dacă suntem puşi în imposibilitatea de a le apăra ?!

Considerăm că tragicul eveniment al asasinării lui Marian Cozma se poate constitui într-un declanşator al unei reale dezbateri naţionale cu privire la dreptul de a ne apăra, chiar şi cu mâna înarmată !

 

 

 

Pretextele pe care le utilizează cei ce promovează o legislaţie restrictivă în această privinţă  sunt uşor demontabile. Ei vor să pretindă că în climatul general de nesiguranţă şi de escaladare a infracţionalităţii violente, o relaxare a legislaţiei portului de armă ar face ca lucrurile să scape şi mai mult de sub control. Or, este evident că un infractor înrăit nu se va impiedica vreodată de existenţa sau inexistenţa vreunui cadru legal în ceea ce priveşte portul de armă. De legi, din păcate, se împiedică doar cetăţenii cinstiţi, care se văd astfel puşi în imposibilitatea de a se apăra.

Atunci ne întrebăm: cine l-a ucis într-adevăr pe Marian Cozma ? Or fi oare ţiganii, sau o fi statul – fie el român sau ungar – care l-a deposedat de dreptul său fundamental la auto-apărare ?

Despre ţigani cunoaştem aproape totul – apucăturile lor violente, asociale, nu mai pot surprinde pe nimeni. Este mai mult decât inutil, este chiar jalnic, să ne lamentăm la nesfârşit vizavi de situaţia gravă în care ne-a adus această etnie, asta în loc să mergem la rădăcina reală a răului: o legislaţie castrantă, ce ne împiedică să răspundem răului cu răul. Ce ne împiedică să ne apărăm vieţile, şi le lasă la latitudinea unor infractori. Neamurile care iau de bun îndemnul defetist al vagabondului iudeu „întoarce şi celălalt obraz” sunt inevitabil sortite pieirii, mai devreme sau mai târziu...

Nicio legislaţie din lume, fie ea cea mai represivă, nu-i va impiedica pe ţiganii infractori să posede şi să utilizeze, în mod ilegal, arme, fie ele letale sau neletale.

În locul lui Marian Cozma puteam fi oricare dintre noi. Statul opresiv care ne-a deposedat de dreptul nostru natural la apărare ne oferă palida consolare a iluziei de siguranţă, prin presupusa intervenţie a „organelor”. Dar fiecare dintre noi ne-am lovit de pasivitatea, lipsa de reacţie, modul total neprofesionist în care respectivele organe înţeleg să-şi facă datoria.  Poţi fi ucis în câteva secunde ; de ce să mai vorbim de răstimpul în care miliţienii burtoşi înţeleg să-şi încalece Loganul şi să purceadă la locul faptei...? Infractorul are timp berechet să te tranşeze, şi să se facă nevăzut, fără teama consecinţelor...

A nu se înţelege că milităm pentru împărţirea, fără discernământ, de arme către populaţie. Portul legal de armă trebuie să fie supus unor minime cerinţe, dar în principiu orice persoană sănătoasă psihic, şi fără cazier, trebuie să beneficieze de acest drept.

Pentru că ne-am săturat să fim victime !


Thorson

 

< Prev		Next >