Ion Coja, ultima zdreanţă ceauşistă

Orice cioară îşi laudă puii. Sau mă rog, în cazul acesta, înaintaşii pe linie de partid. Iată adevărata origine etnică a cizmarului analfabet, „eroul” tuciuriului Coja Ion:

Ceauşescu nu se născuse în comuna Scorniceşti, ci într-un cătun din apropierea comunei, Tătărăi. Conform lui A. B. Cornea, originar din Scorniceşti, cătunul fusese întemeiat de câteva pâlcuri de tătari, refugiaţi prin partea locului după răscoala lui Tudor Vladimirescu, pe lângă care se aciuaseră ulterior mai multe grupuri de ţigani nomazi. In timp ce comuna Scorniceşti se constituise prin 1803, când boierul Radu Scornici primise încuviinţarea Episcopului de Slatina să-i adune intr-o aşezare temeinică pe toţi cei de prin partea locului şi să le ridice o biserică. Conform autorului citat, numele real al familiei Ceauşescu ar fi fost, iniţial, Ceauşoglu, care se traduce din tătărăşte prin fiu de slugă (adică ţigan, n.n.).

 

Vladimir Alexa – Ion Iliescu, candidatul manciurian

(Cartea poate fi descărcată AICI )

 

 
Înfometaţii regimului ceauşist. În zilele Revoluţiei, familia Drăgoi a pozat pentru celebra revistă „Paris Match” cu raţiile de hrană pentru o lună expuse pe masa din sufragerie (click pe poză pentru a o mări).

 

Cum altfel s-ar putea numi promovarea şi susţinerea, fără rezerve, a unui personaj de teapa comunistoidului tuciuriu Coja Ion!?
 

Avem o puternică bănuială că numitul Coja şi-a cosmetizat biografia oficială, deoarece multe lucruri par cusute cu aţă albă. Coja îşi revendică originea ardelenească, deşi s-a născut în Dobrogea. Satele pe care le enumeră, respectiv Răşinari, Bran, Săcele, sunt deficitare, după cercetările pe care le-am întreprins, la capitolul „rude ale lui Coja”. Mai precis, nu există urmă de nume „Coja” în aceste sate. Nimic. Din contra, numele Coja poate fi regăsit pe motorul de căutare Google, asociat în principal unor personaje aparţinând neamurilor orientale: astfel, găsim un numit „Amin Coja-Oghlan”, un altul „Coja Petrus Uscan”, etc. În altă ordine de idei, noi ştim cum arată ardelenii, şi mai cu seamă oierii ardeleni, din care susţine Coja că s-ar trage. Or, înfăţişarea candidatului naţional-comunist la preşedinţie este cu totul diferită!

 

Întunecatul Coja Ion, cel care afirmă că s-ar trage din "mocani ardeleni" (sic!)

Dar hai să spunem că s-ar putea trece peste originea lui etnică, pe care, aparent, nu doreşte să şi-o asume, şi să ne referim la parcursul politic al acestui bizar personaj.

A început prin a fi membru al PCR-ului. E ciudat cum nişte formaţiuni politice care şi-au făcut din anticomunism un „raison d’etre” au căzut în teribila greşeală de a promova un comunist. Ştim cu toţii că printre cei care-l susţin în continuare, cu naivitate, pe Coja Ion, sunt extrem de mulţi foşti deţinuţi politici, un număr impresionant de persoane care au avut de suferit de pe urma sălbaticului regim totalitar comunist.

După Revoluţie, Coja şi-a găsit rapid refugiul în organizaţia-paravan a securiştilor naţional-comunişti, “Uniunea Vatra Românească”, fiind aşadar coleg şi “camarad” cu turmentatul ţigan rasist Funar, cu care dealtfel are în comun aceeaşi cromatică întunecată. A urmat apoi încadrarea sa în Partidul Democrat-Agrar, formaţiune politică de stânga, satelit al FSN-ului, cu care a fost chiar asociat la guvernare. Acest partid şi-a îndeplinit scopul pentru care a fost creat, fiind rapid dizolvat înaintea alegerilor din 1996, pentru a nu fragmenta voturile lui Iliescu şi a neo-comuniştilor, care luptau atunci împotriva CDR-ului.

Din biografia oficială a lui Coja Ion, apreciem însă sinceritatea cu care acesta neagă că ar fi anti-comunist. Ciudat însă, această distanţare pe faţă de anticomunism nu are darul de a-l face antipatic în ochii anticomuniştilor care-l susţin şi promovează. Oameni cărora le-au fost distruse tinereţile la Canal, îl ascultă bovin pe Coja cum face apologia Canalului fără să reacţioneze – culmea absurdului şi a masochismului!

Coja încearcă să ne păcălească ridicând ode, pe unde apucă, cizmarului analfabet, crezând că dacă el ne va prezenta comunismul ceauşist într-o mantie imaculată, menită să-i ascundă caracterul sinistru, noi ăştialalţi, care, nefiind activişti de partid, am trăit cele mai umilitoare experienţe de supravieţuire, vom pune botu’, uitând practic prin ce-am trecut, pe perversul principiu „crezi ce vezi sau crezi ce spun…?”.

Tuciuriul Coja ne ia de fraieri. Oricând, oriunde vrea pupincuristul ceauşist Coja, îl provocăm să ne prezinte un singur exemplu de superioritate a comunismului faţă de lumea liberă, faţă de Occident. Atenţie! Vorbim de aspecte cuantificabile, concret, nu de vrăjeli privind „suveranitatea” sau „orgoliul” naţional", de „stat care contează în politica mondială” chiar dacă cetăţenii săi suferă de foame şi de frig…

Un argument de nespulberat privind caracterul criminal al regimului ceauşist este cvasi-dispariţia minorităţii germane din Transilvania. De-a lungul Istoriei, peste această minoritate au trecut tătarii, turcii, Marea Ciumă, două războaie mondiale, fără să lase prea multe semne. Ultimul flagel, în schimb, s-a dovedit mai năprasnic decât toate celelalte la un loc. Brusc, în doar 20 de ani, minoritatea germană aproape a dispărut! Acesta este, concret, aportul ceauşismului la Istoria şi civilizaţia europeană!!!

Este foarte probabil că pe Coja şi neamul său de „mocani” (sic!) tuciurii această imensă tragedie ceauşistă să-l fi lăsat rece. În schimb, „domn profesor” juisează şi acum, la două decenii de la Revoluţie, când trece pe lângă absurda materializare paranoică a visului unui psihopat, respectiv „Casa Poporului” (re-sic!), de departe cea mai monstruoasă şi inutilă construcţie de pe planetă!

Ultima şansă ca susţinătorii lui Coja Ion să realizeze enormitatea opţiunii lor ar fi, poate, citirea sau recitirea volumului „Istoria Comunismului povestită pentru bolnavii mintal”, pe care-l oferim AICI , la download gratuit. Din păcate, leacul respectiv ar fi inutil în cazul naţional-comunistului Coja Ion, acest specimen demonstrând că este pur şi simplu irecuperabil!

• Ion Coja răspunde