Ion Coja răspunde

In urma publicării articolului semnat de dl. Hank Schmidt, "Ion Coja, ultima zdreanţă ceauşistă ", am primit la redacţie un e-mail din partea acuzatului, Coja Ion, prin care acesta ţină să facă anumite precizări cu privire la unele dintre acuzaţiile care i-au fost aduse. Din păcate, aceste precizări nu lămuresc chestiunea dubiosului său traseu politic, nici alte probleme esenţiale legate de originea sa etnică.

In spiritul imparţialităţii si al dreptului la libera exprimare, am decis să facem publica şi poziţia dumnealui:

 --

PRECIZARE

Pe site-ul al carui contact este adresa de mai sus a aparut un text foarte pornit impotriva mea. Nu vreau să corectez decat un aspect din cele spuse în textul respectiv. Aspectul privind originea mea ardelenească, de mocan! 

Autorul textului ( semnat Hank Schmidt, dacă nu mă înşel), susţine că a cercetat localităţile Bran, Răşinari şi Săcele şi nu a găsit niciun „neam de-al lui Ion Coja”. Aproape că l-aş crede că a mers la faţa locului şi n-a găsit nici urmă de Coja! N-a găsit pentru că nu a ştiut să caute. Urme ale neamului Coja nu trebuiau căutate decât la Bran. Toţi Coja se trag din Bran. Se pare că nu mai trăieste nici un Coja la Bran, dar dovada că neamul Coja de la Bran se trage o găseşte oricine în toponimele din zonă, unde există chiar şi un munte Coja. Orice hartă a masivului Piatra Craiului aţi consulta, toponimul Coja apare cel puţin o dată. Mai mult, la Moeciu de Sus am întâlnit un localnic care avea porecla Coja. Aşadar, în zonă, numele Coja are şi o semnificaţie, extrem de onorabilă, de măgulitoare pentru cei care poartă numele Coja. De copil am invăţat să mă mândresc că ma cheamă aşa. Mai târziu, când am ajuns filolog, am înţeles că numele meu nu este de origine slavă, cum ar părea la prima vedere. Cuvîntul slav „coja” a dat în română cuvîntul „coajă”. Nicio legătură cu Coja. Unii consideră că în limba dacilor Coja însemna „capră”. Mă îndoiesc. Dar sigur este un nume vechi, face serie cu alte nume ardeleneşti cu aceeaşi structură fonetică: Doja, Noja, Moga, Goga, Loga etc. Numele Coja are rezonanţă sud-dunăreană, am întâlnit un preot cu numele Coja, aromân din Albania, actualmente episcop ortodox în SUA, dacă nu mă înşel. Sextil Puşcariu, care îşi făcea vacanţele la Bran, a cercetat zona şi a ajuns la concluzia că Branul a fost întemeiat pe la 1300 de ciobani sud-dunăreni, aromâni. Brănenii însă au pierdut amintirea acestei origini. Când i-am spus tatălui meu că s-ar putea la origine să fim machedoni, m-a cam repezit. Nu admitea să nu fie ardelean, mai exact MOCAN.

La Răşinari biograful meu ar fi trebuit să se intereseze de neamul LICOI, aşa se numea bunicul din partea mamei. Știu despre tatăl bunicului meu că mergeau cu oile răşinărenii să ierneze în Crimeea. Bunică-mea, tot din Răşinari, era o Floroaie, adică din neamul FLOREA. Din partea aceasta, a Sibiului, au mai venit în Dobrogea şi alte neamuri, alde Comşa, Canja, Gheralia şi alţii.

La Săcele nu avea cum să găsească vreun Coja, dar dacă întreba de neamul ȘEITAN, ar fi găsit urmele acestora în toată zona, şi mai ales în Braşov. Mama tatălui meu era Șeitancă şi se ţinea tare mândră. Bunicul bunicii mele a fost un Șeitan care ajunsese cu herghelia lui la o mie de cai. Era vestit în toată Ost-Europa, de la el cumpăra cai armata „chesaro-crăiască”.  După 1990 l-am cunoscut pe Aurel Șeitan, fost luptător în munţi, unul dintre puţinii deţinuţi  politici care a reuşit să evadeze de la Securitate, plecat apoi în Occident trecând Dunărea clandestin, înot, prin 1970, fost PNȚ. După câteva minute de discuţie ne-am găsit rude... O bună parte din amintirile legate de neamurile mele le-am cuprins în romanul „Vin Americanii”! Din complezenţă, dar şi din mândrie, am pomenit şi ceva despre neamurile nevestei mele, de fel din Nicoreşti, din Coasta Lupei. Rudă mai pe departe cu boierul Racoviţă, cel care la Viena, în drum spre Paris, şi-a făcut timp să apere onoarea unei contese într-un duel cu celebrul Lassalle, precursor al comunismului.

A fost prima oară când românii au lovit mortal comunismul. Și n-a fost ultima oară! Recomand  cartea „Vin Americanii!” ca bibliografie obligatorie pentru cei care n-au altceva mai bun de făcut decât să mă înjure prosteşte. Mai bine ar sta să se gândescă la ce am scris înainte de a mă înjura. Căci dacă vor înţelege, sunt convins că nu vor mai avea de ce să mă înjure! Tot binele pentru aceşti detractori nevinovaţi. Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!