Despartirea de comunism - o gluma proasta

Editorial de V. Totu

În urmă cu 82 de ani, la 8 mai 1921, în ţara noastră lua fiinţă Partidul Comunist din România. De fapt respectiva organizaţie era impropriu denumită partid, fiind în fapt o anexă a Cominternului, alcătuită dintr-o şleahtă de venetici de diverse naţionalităţi, în marea lor majoritate evrei, ruşi şi ucrainieni, instruiţi special la Moscova pentru a acţiona prin orice mijloace, chiar teroriste, în scopul dezmembrării României. Printre alte obiective comuniştii care acţionau în România vizau cucerirea puterii prin aşa zisă revoluţie bolşevică, distrugerea statului şi instaurarea dictaturii proletariatului.

De la bun început românii, oameni de bun simţ, crescuţi în spiritul respectului faţă de valorile fundamentale ale Neamului, valori negate în bloc de către bolşevici, au sesizat natura odioasă a comunismului. În urmă cu 80 de ani,în 1924, Partidul Comunist a fost scos în afara legii prin legea Mârzescu, datorită caracterului şi acţiunilor sale constant antinaţionale. După 20 de ani, în august 1944, acest partid număra mai puţin de 150 de membri, în rândul cărora cetăţenii de etnie română constituiau din nou doar o minoritate.

Despre caracterul terorist al mişcării comuniste din România, este de ajuns să reamintim că primul atentat terorist din istoria României a avut loc la 8 decembrie 1920, când evreul comunist Max Goldstein a aruncat o bombă în clădirea Senatului României, ucigând un ministru, un episcop şi un senator.

În România s-a vorbit şi se vorbeşte în continuare mult prea mult despre caracterul nefast al extremei drepte, demonizată, repudiată şi pusă la index ca şi când fasciştii, naziştii sau legionarii ne-au strivit sub cizma lor timp de o jumătate de secol. Se vorbeşte din ce în ce mai puţin despre necesitatea unui proces al comunismului. Partidele comuniste sau neo-comuniste continuă nestingherite să omagieze memoria unor sinistre personaje precum Gheorghiu Dej sau Ceauşescu, în timp ce despre Mareşalul Antonescu ţi-e şi frică să-i rosteşti numele ca să nu te trezeşti la pârnaie...

Iar ceea ce s-a întâmplat recent cu torţionarul Pleşiţă, care şi-a dat duhul în patul lui, şi nu în temniţă, ne demonstrează cât se poate de clar că satrapii comunismului nu vor fi vreodată traşi la răspundere.

Ceea ce înseamnă că despărţirea noastră definitivă şi irevocabilă de comunism este doar o glumă proastă, pusă la cale de nişte comunişti mai şmecheri...!