Motto: Cel care încearca tot timpul sa limiteze puterea Statului are inima si constiinta. Cel ce vrea sa extinda aceasta putere este un potential tiran. David Lane
Etimologic, cuvântul „fascist” provine de la latinescul „fascia”, un mănunchi de nuiele legat de o secure, reprezentând pedeapsa corporală şi cea capitală, de care Statul Roman putea dispune împotriva cetăţenilor săi.
Fascia respectivă reperezenta, de asemenea, în teritoriile cucerite de romani, impunerea samavolnică a legii romane, în detrimentul legilor locale, care erau pur şi simplu abolite. Odată implantată simbolic fascia romană pe un teritoriu ocupat, aceasta însemna ştergerea oricărei identităţi culturale naţionale şi etnice pe respectivul teritoriu.
La noi, în vechea Dacie, strămoşii noştri au avut de-a face pentru prima dată cu sistemul fascist în anii 105-106, după cel de-al doilea război dacic, când Fascia romană a fost înfiptă simbolic în pământ, abolind legile şi cutumele tradiţionale, şi impunându-le pe cele ale cotropitorilor. A urmat distrugerea, din temelii, a civilizaţiei dacice, de către fasciştii romani.
Autohtonii vor mai face cunoştinţă cu sistemul fascist după aproape două milenii, când a fost instaurat Statul Român modern. Au fost impuse, în acea perioadă, legi străine spiritului autohton, iar băştinaşii au fost din nou nevoiţi să se supună unor legislaţii venetice.
În ziua de azi, sistemul creat de Roma este pus în practică, pe scară largă, de mai toate naţiunile moderne, fie că sunt din Europa, Asia, Africa sau America. Acelaşi sistem represiv, acelaşi aparat de stat supradimensionat, aceleaşi legi liberticide, care tind să reducă fiinţa umană la rangul de simplu animal din turmă, deposedând-o de demnitatea individuală, se regăseşte pretutindeni.
De fiecare dată când sunt respectate anumite drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la libera exprimare, dreptul la port de armă, dreptul la proprietate, ne îndepărtăm de definiţia clasică a unui regim fascist. Dar cu cât aceste drepturi fundamentale şi inalienabile sunt nerecunoscute, sau, în cel mai bun caz, riguros controlate de către stat, putem afirma că este vorba de cel mai pur fascism.
Divinizarea statului, exarcerbarea rolului acestuia într-o societate umană, reprezintă caracteristicile fundamentale ale oricărui sistem fascist. Spălaţi pe creier, o sumedenie de cetăţeni ai diverselor naţiuni tind să uite că Statul n-ar trebui să reprezinte altceva decât o simplă structură menită să apere comunitatea de un atac extern.
Până şi democraţia, care la prima vedere pare să fie cea mai înverşunată adversară a fascismului, este tot o formă de dictatură: dictatura majorităţii asupra minorităţii.
În concluzie, vom spune că sistemul represiv reprezentat atât de plastic de nuiele şi secure este necesar să constituie o ţintă pentru toţi oamenii liberi, conştienţi şi responsabili.
Pentru că Libertatea nu are preţ, iar ea nu poate fi sacrificată pe altarul niciunui Guvern sau Stat Naţional!
