Motto : "Nu sunt de acord cu ce spui, dar voi apara pana la moarte dreptul tau de a spune acest lucru" – citat atribuit lui Voltaire
Nu e o surpriză pentru nimeni faptul că personajul Mazăre, primarul Constanţei, este departe de a ne fi simpatic. Un mic şmecheraş, ce-i drept isteţ, care a ştiut să se învârtă cu complicitatea acelei structuri mafiote şi ultra-corupte cunoscută drept „PSD”.
Cu toate acestea, nu avem cum să nu fim indignaţi de furibunda campanie a cărui victimă este, nu pentru că ar fi furat sau pentru că este un simplu bufon în slujba partidului, ci taman pentru că a purtat o uniformă militară germană din al Doilea Război Mondial.
Evident, acest lucru nu-l ridică în ochii noştri. Nu discutăm aici motivele care l-au determinat să se afişeze în respectiva ţinută, considerată de unii „şocantă” – observăm însă cu îngrijorare, dar şi cu indignare, faptul că nici măcar a respecta formal liberticidele legi „antinaziste” nu te pune la adăpost de ura răscoaptă, totalitară, fundamentalistă, antidemocratică a lobby-urilor evreieşti.
Până la urmă este pus în discuţie dreptul omului de a se îmbrăca cum doreşte. Iar noi nu dorim să negociăm acest drept cu nimeni, în nici un caz cu evrei frustraţi şi plângăcioşi, pentru că, la urma urmei, în materie de crime de război, nicio naţie de pe Pământ nu datorează nimic alteia – iar evreii, care şi-au făcut un obicei din a măcelări palestinieni, ştiu foarte bine acest lucru.
Fideli principiilor noastre de respectare necondiţionată a drepturilor şi libertăţilor de exprimare, am vrut iniţial să înaintăm un protest oficial instituţiilor statului, împotriva gravului abuz la care a fost supus Mazăre. Totuşi, noi suntem priviţi ca o mişcare underground, mai mult sau mai puţin „ciudată”, iar luarea unei poziţii ar fi avut efectul invers celui scontat – adică Mazăre ar fi putut fi asociat public cu păgânismul, rezultat la care nu doreşti neapărat să ajungi atunci când vrei să ajuţi un om...
Cu toate acestea, în România există o societate civilă „de dreapta” alcătuită dintr-o mulţime de organizaţii care au şi putere financiară, şi expunere mediatică, şi posibilitatea reală de a influenţa cu adevărat mersul lucrurilor.
Ca de obicei, atunci când le-au fost zgândărite interesele, evreii au avut o reacţie promptă radicală, şi, după cum s-a putut observa, extrem de eficientă. La polul opus, ar fi trebuit să se afle cei care militează pentru libertăţile cetăţeneşti, fie că sunt ei creştin-ortodocşi, naţionalişti, patrioţi etc.
În ciuda acestui fapt, un cetăţean care a încercat să se exprime liber, fie chiar şi doar vestimentar, a fost abandonat în colţii mecanismului totalitar, la cheremul lobby-ului iudaic...
Istoria a consemnat acele momente ciudate în care cei asediaţi la Constantinopol de către Turci se înfruntau între ei în subtile şi interminabile discuţii despre „sexul îngerilor”, în timp ce „păgânii” le dărâmau zidurile. Timpul a trecut, nimic nu s-a schimbat: în vreme ce organizaţii evreieşti atacă necontenit, cu eficienţă crescândă, libertatea de exprimare, cei ce ar trebui să apere cetatea, tributari fatalismului în acelaşi timp mioritic şi ortodox, risipesc timp şi energie în bătut apa-n piuă despre ipotetice vieţi de apoi într-o şi mai ipotetică împărăţie a cerurilor...
Un lucru este însă cert: dacă „Împărăţia cerurilor” este o abstracţie ceţoasă, iadul pe care ni-l pregătesc duşmanii libertăţii începe să devină din ce în ce mai concret!
