Una dintre cele mai subtile, şi totodată eficiente metode de compromitere a adevăratelor valori ale Neamului este actualul trend naţionalist-tricolor.
Roşu-galben-şi-albastru pe toate gardurile. Noii naţionalişti de carton, fie că sunt ei de la „dreapta” (cea nouă) şi de la „golanii” (şi ei la fel de noi) se revendică de la aceleaşi culori care au devenit nici mai mult nici mai puţin decât simbolul Statului Fascist Român – cel prezent pe faţadele tuturor instituţiilor sale, fie că sunt dedicate jecmănirii populaţiei (prin taxe şi impozite), fie că sunt de represiune şi liberticide. Că este vorba de jegosul vameş care, până nu demult, se auto-servea din bagajele turiştilor, de miliţianul burtos şi agramat care te pândeşte după colţ să-ţi dea amendă, sau de procurorul, autentic exponent al represiunii comuniste, care îţi îngrădeşte libertatea de exprimare acuzându-te de manifestări naţionalist-şovine, de la cel mai mărunt trepăduş până la ministrul cu şofer şi gardă personală, toţi afişează, cu mândrie şi aroganţă, mult prea uzitatul simbol tricolor.
Dar nu-i acuzăm de acest lucru. Acest simbol îi reprezintă cu adevărat, este al lor, este bi-secularul stindard al represiunii de stat. În fond şi la urma urmei, ce simbol purtau cei care i-au măcelărit pe legionari, în anii 30...? Ce simbol purtau cei care, după 1945, au azvârlit o parte însemnată a populaţiei ţării după gratii, pe motive politice...? Tricolorul. Tricolor care era afişat, la loc de cinste, şi în birourile bolşevicului Ion Iliescu, demn urmaş ai cizmarului anlafabet, a cărui dictatură, să nu uităm, s-a născut tot sub faldurile respectivului stindard...
Și atunci ne cereţi nouă să adulăm simbolul călăilor noştri...? Simbolul prezent pe toate instituţiile mafiote ale Statului Român?!
Nici gând. Cei care astăzi arborează ostentativ tricolorul, cu orice ocazie, fie că se pretind oameni de „dreapta” noi, sau „noi” golani, fac bineînţeles jocurile celor care i-au creat, şi care le-au inoculat, precum îndopi o gâscă stupidă, respectiva idee. Că o fac voluntar, din pură ticăloşenie, sau involuntar, dintr-o la fel de blamabilă tâmpă naivitate, nu mai contează. Ei au devenit simple unelte ale unui sistem represiv împotriva căruia, noi, ca oameni liberi şi conştienţi de responsabilitatea noastră în faţa Istoriei, ne simţim datori să luptăm.
Pentru că fascismul de stat, al cărui stindard în România este tricolorul, trebuie hăituit şi denunţat permanent. Datoria noastră de oameni liberi, nu de slugoi ai unui sistem ticăloşit, ne impune acest lucru!
