Recenzie "Brigada de Asalt"

Dupa cum bine se stie a aparut, destul de recent, in scumpa noastra tarisoara Romania, o noua formatie de muzica intitulata, deoesebit de sugestiv, “Brigada de Asalt”. Acest nume are o profunda rezonanta istorica, intrucat, tradus in germana, aceasta denumire se suprapune surprinzator cu ‘Sturmabteilung’, nume ce desemneaza o formatiune paramilitara de care dictatorul Adolf Hitler s-a folosit in lupta sa impotriva comunistilor, si pe care tot acesta a dizolvat-o, datorita tendintelor homosexuale ale liderilor importanti ai SA (vezi cazul Roehm). Dupa cum vom vedea in randurile urmatoare, acest nume (“Brigada de Asalt”, BDA), nu este ales la intamplare, cum ar putea zice unii nestiutori, ci este ales cu buna stiinta, trimitand direct la organizatia paramilitara fascista SA. Asemanari sunt destule, intrucat BDA este o formatie de muzica apartinand organizatiei fasciste ‘Noua Dreapta’, vestita mai ales pentru luptele sale eroice purtate impotriva homosexualilor, lesbienelor si travestitilor.

Formatia BDA are 3 membri, unul dintre ei fiind chiar liderul organizatiei fasciste Noua Dreapta, pe numele sau real Tudor Ionescu, care a intrat in legenda in urma luptei sale purtate cu statul ticalosit, cu paganii reactionari, si mai nou, cu homosexualii si lesbienele. Tudor Ionescu, o personalitate marcanta din panteonul nationalismului pur romanesc de la inceput de secol si de mileniu a primit multe acuzatii, din partea unor persoane, rau-voitoare bineinteles, cum ca ar fi turnator la S.R.I., cum ca ar fi mic de statura, fara studii superioare etc.

Bineinteles, un lider legionar, aflat in descendenta lui C.Z.Codreanu nu poate in nici un caz sa aiba vreo lipsa in microuniversul sau al moralitatii. Interesant este faptul ca un personaj asa de important al nationalismului romanesc, un luptator atat de marcant impotriva lesbienelor de pretutindeni, sa cante intr-o formatie de rock nationalist. Si nici macar nu canta din gura, ci la chitara. Intrucat acest erou nationalist are multiple virtuti, printre care se enumera si anumite aptitudini artistice, nu este deloc de mirare ca si le etaleaza in public (desi publicul cu pricina nu este foarte numeros). Dar ar fi totusi ciudat sa il fi vazut pe C.Z.Codreanu cu o chitara in maini, cantand ‘Imnul Biruintei Legionare’, sau alte muzici ‘nationaliste’ care erau la moda in anii ’30. In concluzie, se pare ca timpurile s-au schimbat, Legiunea s-a schimbat si ea.

Solistul formatiei BDA, nu este nimeni altul decat domnul Calota, si dansul mare lider in organizatia fascista Noua Dreapta. Domnul Calota, pe langa faptul ca este un priceput negustor, si un mare maestru al comertului legionar cu telefoane mobile, este si un foarte talentat solist, vocea sa catifelata incantand auzul fanilor BDA. Domnul Calota mosteneste genele artistice de la stramosii sai, despre care toata lumea stie ca au un anumit ‘auz muzical’. Domnul Calota ar fi putut face o cariera serioasa interpretand manele pe la nunti, ar fi putut concura cot la cot cu Adi de Vito si Guta, pentru a obtine statutul si coroana de ‘Rege al Manelelor’. Totusi, Calota, ca un bun roman dealtfel, a optat pentru universul inca virgin al muzicii nationaliste romanesti.

Versurile alese de BDA, dovedesc o profunda traire artistica, un simt estetic debordant, precum si un exuberant avant tineresc patriotic. Acordurile muzicale ne stimuleaza simturile, si ne aduc mai aproape de Dumnezeu, si totodata exulcereaza timpanele ascultatorilor intr-un mod inefabil. Vom analiza in continuare cateva versuri, izvorate dintr-o reala traire nationalista.

Astfel, in cantecul ‘Tara Noastra’, gasim urmatoarele versuri: “Am invatat la scoala despre domnitori, despre curajul si mandria lor/ ei au luptat cu hoardele de invadatori,/ ca noi s-avem o tara si-un popor.”, precum si urmatoarele “nu mai vrem sa hotarasca pentru noi niste talhari”.

La o prima examinare, aceste versuri denota o justa revolta a unor oameni vadit nedreptatiti si frustrati totodata de actuala realitate comparata cu vremurile de glorie ale maretului popor roman. Totusi, nu putem sa nu ne punem urmatoarea intrebare: pronumele ‘noi’ la cine se refera? Ce ‘tara si popor’ sa avem ‘noi’? Intrucat unii reactionari afirma ca Noua Dreapta este o organizatie in care rromii sunt foarte bine vazuti (sa folosim un eufemism), iar in Romania, rromii ocupa un segment important din populatia Romaniei (impreuna cu rromii rezultati din casatoriile mixte, romano-rrome, alcatuind aproape 50 % din populatia tarii), putem trage justa concluzie ca acei domnitori viteji care au purtat razboaie cu ‘hoardele de invadatori’ au luptat de fapt pentru ca rromii sa aiba o ‘tara si un popor’. Ce trebuie subliniat este tocmai generalitatea extrema a pronumelui ‘noi’, in care intra atat rromi cat si unguri, sasi, tatari, bulgari, romani si alte minoritati. In ceea ce priveste revolta evidenta cu privire la reprezentantii politici, numiti aici intr-un mod gingas, ‘talhari’, putem face urmatoarea observatie de bun simt: Cine sa ‘hotarasca’ pentru ‘noi’ atunci? Probabil machedonul Becali, venit calare pe o oaie in viata politica romaneasca. Se cunosc prea bine (din presa si ‘barfe’) raporturile apropiate, intime, dintre Becali si Tudor Ionescu, asadar putem trage concluzia ca Becali ar fi cel mai indreptatit sa conduca Romania spre glorie si prostie eterna (intrucat Ionescu ii este subordonat lui Becali, aflandu-se inscris, pare-se, in partidul Noua Generatie al acestuia). Daca Becali ar fi indreptatit sa conduca Romania, atunci trebuie sa functioneze prezumtia potrivit careia Becali nu ar fi ‘talhar’, ci un om de o moralitate de necontestat. Fapt relativ de altfel, intruct chiar Becali a declarat ca are in cercul sau de prieteni oameni de afaceri, dintre care multi au avut si au probleme cu justitia, fiind acuzati de luare de mita, delapidare etc (vorba populara: ‘cine se aseamana, se-aduna’). Din presa se mai stie, ca inainte de revolutie (cand lumea nu prea avea ce manca), tatal lui Gigi, fost legionar, a facut bani vanzand pe sub mana carne din avutul statului, intrucat avea o slujba la un centru de distribuire a produselor din carne (telul său ascuns fiind, indiscutabil, sa saboteze ‘regimul comunist’ in favoarea ‘Legiunii’…). In final, acesta este omul care, in viziunea artistilor de la BDA, este indreptatit sa ‘hotarasca’ pentru ‘noi’ (exceptand ipoteza in care chiar Ionescu s-ar socoti indreptatit sa ‘hotarasca’ el-insusi pentru ‘noi’!).

In cantecul ‘O Romanie Nationalista’, ce ne frapeaza sunt urmatoarele versuri, izvorate din constiinta poporului lovit in moralitatea sa de fier, specifica iubitului popor roman: “tineretul de azi nu mai are identitate,/ otravit cu porcarii la televizor/ sex, violenta si vulgaritate/ manelistii si incultii sunt idolii lor.”

Citind aceste versuri, putem face urmatoarea observatie: ori cel care a compus aceste versuri este ingrat, lovind direct in aliatul forte al lui Tudor Ionescu, Becali, ori se presupune ca Becali nu face parte din categoria ‘manelistilor si incultilor’. In ceea ce priveste ultima afirmatie, aceasta poate fi usor demontata, intrucat liderul filo-legionar, patriot si fan Mihai Viteazul, a fost surprins la o petrecere dansand si chefuind pe acordurile armonioase ale manelelor. In ceea ce priveste nivelul de cultura al oierului, nu mai este nevoie de alte comentarii. Intrucat la televizor sunt difuzate numai ‘porcarii’, o solutie viabila ar fi promovarea si ascultarea melodiilor BDA, care promoveaza un tip de arta pentru oameni rafinati si anti-manelisti. (Presupunem implicit ca membrii trupei BDA au o identitate bine definita, sunt oameni culti si sunt impotriva subculturii, avand drept idoli, la randul lor, oameni de cultura.)

In cantecul ‘Tricolorul’, gasim urmatoarele versuri: "O sa vina Uniunea sa distruga natiunea/ Eu mereu am sa iubesc tricolorul romanesc!”

Prin aceste versuri, BDA, si de ce nu, chiar Noua Dreapta, isi demonstreaza fatis tendintele fasciste, anti-dezvoltare, retrograde, desuete, xenofobe si sovine. Asistam siderati la aceasta exteriorizare a urii impotriva dezvoltarii societatii, impotriva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Tricolorul, introdus in universul ‘nationalist’ roman, de catre masonii de la 1848, apare aici ca obiect de veneratie. Daca vajnicii luptatori ‘nationalisti’ neo-legionari iubesc tricolorul, putem trage concluzia ca ei adora o creatie masonica. Si cum tot ei se declara infocati iubitori ai lui Cristos, si cum in Biblie se interzice credinciosilor sa isi ‘faca chip cioplit’, si cum foarte multi masoni venereaza ei insisi un zeitate numita ‘Bafomet’ (nu intram in detalii), putem trage indreptatita concluzie, potrivit careia, membrii Noii Drepte, daca venereaza tricolorul, isi contrazic propriile credinte, se contrazic pe ei insisi.

In cantecul ‘Capitanul’, care este de fapt o copie destul de nereusita am putea spune, a cantecelor lui DJAdolf, gasim discursul lui C.Z.Codreanu, cu ocazia implinirii a 10 ani de la infiintarea Legiunii Arhanghelului Mihail, in 1937. Discursul lui Codreanu este intrerupt de vocea duioasa a domnului Calota, care intoneaza, pe un ton vaitat niste versuri destul de absurde, despre niste brazi care au cazut (pesemne furati noaptea de consagvinii acestuia). In fundal se aud acorduri de chitara, produse de liderul de azi al grupului fascistilor care urasc lesbienele, Tudor Ionescu. Versurile acestui cantec vor sa aiba o tenta tragica, dar rezultatul este o strofa de prost gust, tragi-comica:

”Cand brazii au cazut, toata padurea a tacut/ Cand brazii au cazut si toti luceferii au apus/ Cand brazii au cazut, un vis frumos s-a naruit/ Cand brazii au cazut, si totul s-a sfarsit.”

Absurditatea versurilor este evidenta. Totusi, vom incerca sa facem un periplu in universul artistic abscons al autorului acestor abominabile versuri, in cautarea adevaratei viziuni a creatorului, cu alte cuvinte sa ne uitam in curul mustei (proverb taranesc). Brazii, presupunem noi, sunt legionarii din anii ’30 omorati de Carol al 2-lea. Dar, o legatura evidenta, care sa reiasa din versuri, intre legionari si gimnosperme, in speta, Abies alba (bradul), nu gasim. Probabil, creatorul versurilor a vrut ca acest cantec sa stimuleze imaginatia ascultatorilor. Exista si posibilitatea, ca melodia sa contina vreun mesaj subliminal, astfel incat, ascultand tanguirile solistului, coroborate cu versurile acestea, reactia ascultatorului sa fie una specifica (exceptand faptul ca ar putea arunca cd-playerul pe geam). In final, trebuie sa dispunem de multa rabdare daca dorim sa ascultam aceasta doina moderna pana la capat. Mai ales daca vrem sa intelegem mesajul cu grija ascuns printre cuvintele lui Calota si ale lui Codreanu.

In finalul acestei scurte recenzii facute formatiei ‘Brigada de Asalt’ (numita de rauvoitori, din cauze obscure, ‘Satra de Asalt’), nu putem sa ne abtinem si sa nu ne exteriorizam sentimentele de profunda admiratie fata de virtuozitatea cantaretilor si fata de intelepciunea remarcabila a celor care au scris versurile. Nu putem decat sa speram sa aiba maretul destin al formatiei Landser, astfel incat intreaga lume sa receptioneze mesajul nationalist oferit noua, profanilor, de catre muzicantii mistici, din noul, dar nu necunoscutul, taraf nationalist ‘Brigada de Asalt’.

Diogenes