"Lady" Di: demitizare

Ploi de lacrimi isterice, mesaje care mai de care mai caraghioase si mai ridicole, trimise cu zecile de mii în Anglia sau la ambasada Marii Britanii la Paris (locul unde s-a produs « accidentul »), dar mai ales obisnuita monopolizare timp de câteva zile a întregii mass medii, a posturilor de radio, de televiziune, a magazinelor, revistelor, ziarelor, fiecare întrecându-se în vaicareli sordide asupra mortii “printesei” Diana, care, în 31 august 1997, a crapat într-un accident (?) de masina la Paris, în bratele amantului Dodi Al Fayed, un “negustor de camile arab”, asa cum a fost poreclit de un lord britanic.

Imediat, politicienii putrezi au dat dovada de reaua-credinta specifica: toti, unul dupa altul, s-au precipitat pentru a-si marturisi regretele postume pentru “printesa”, chiar daca, cu câteva ore înainte, imensa lor majoritate o dispretuiau si o urau pe acesta târfa ordinara.

Incarnarea unui regat decazut, infecta purtatoare de cuvânt al unei generatii înjosite la « dulcetile moderne » ale globalizarii etnice, « Lady » Di a fost pâna la urma în fruntea a o mie si una de scandaluri si alte prea putin glorioase “afaceri” de viata descompusa care au avut ca tinta directa coroana Angliei. Dar, ceea ce a facut-o asa de apreciata de catre mass-media mondialista, era bineînteles atractia ei pentru amanti foarte bronzati, adaugându-i la trofeele sale de lubrica curva internationala a “jet society” englezesti.

“Lady Di, buna samariteana” a fost de asemenea rolul demagogic pe care l-a jucat la perfectie: nu era oare emotionanta în Pakistan, tinând în brate o creatura oarba? Nu, ne-a dat diareea! Miscatoare în Angola, alaturi de un negru olog? Nu, ne-a facut sa varsam… Grandioasa la San Francisco, ilustrându-se prin vizitele la pederasti sidaici în faza terminala a bolii ? Nu, ne-a dat mâncarime ! In sfârsit, nu era oare sincera în Marea Britanie, reconfortând cei 2 000 000 de cetateni saraci din aceasta tara? NU, pentru ca nu a facut-o niciodata, preferând sa misune în mijlocul hoardelor de napastuiti din cele mai uitate gauri de sarpe ale planetei, spre marea bucurie a presei mondialiste.

A fost oare “printesa” Diana un personaj exceptional ? Evident, nu. Nascuta într-o familie de nobili englezi multimiliardari, o viata fara peripetii îi era asigurata înca din frageda tinerete. Nu a reusit nici macar sa-si dezvolte corect intelectul, mergând în prestigioase universitati precum Oxford sau Cambridge, unde progenitura nobililor ajunge de obicei (Diana trebuia sa aiba un nivel lamentabil…), reusind doar la nivel de scoala profesionala. Apoi s-a maritat la 19 ani, a facut copii, a cheltuit bani si a surâs camerelor de luat vederi. O viata de o valoare nula, cu care ar fi ajuns în suburbiile sarace ale Londrei daca nu ar fi fost de un anumit “rang”. Milioane de oameni din întreaga lume au o viata mai bogata, dominata de vointa de iesi din necaz, contrar acestor camatari.

Este evident deci ca redactia Thracia se bucura nespus de moartea acestei promotoare a zoofiliei. Celebra sau nu, “printesa” sau simpla stripteuza de night-club, subita disparitie a unei avocate a amestecului etniilor este întotdeauna o veste încurajatoare!