Geneva: Rromii au ucis diversitatea culturala

[Articol apărut într-un mare cotidian elveţian, sub titlul „MIZERIE – Concurenţa Rromilor provoacă suferinţe oamenilor străzii”. Traducerea şi adaptarea: Thracia.]

După semnarea acordului bilateral cu Uniunea Europeană (acord care a permis libera circulaţie a Românilor şi Bulgarilor în Elveţia), în jur de 300 de Rromi au sosit la Geneva. Un muzician de stradă denunţă o concurenţă masivă. Sărăcia a ajuns şi ea un „business”, iar străzile capitalei elveţiene au picat pradă unor reţele foarte bine organizate.

„Înainte de sosirea Rromilor, puteam să cânt din chitară în stradă şi să câştig 1000 de franci elveţieni pe lună. Acum, oamenii s-au săturat şi nu mai dau nimic. Ultima dată, am primit 5 franci pentru 4 ore ; Rromii au ucis diversitatea culturală”, spune Daniel, care mai este şi profesor de chitară.

La o vârstă de peste 50 de ani, Daniel doarme pe unde apucă. Pe timpuri, câştiga 8500 de franci elveţieni pe lună într-o intreprindere din Geneva, înainte de a-şi da demisia pentru a se consacra muzicii, şi de a trăi din mici slujbe.

Totul se mondializează, fie că este vorba de sărăcie sau de finanţe. Dar cei uitaţi de prosperitatea geneveză, izolaţi, s-au trezit în concurenţă cu antreprenorii mizeriei, Rromii, care sosesc în grupuri bine organizate. La Clubul Social al Genevei formează un clan numeros şi bine sudat, pe lângă care Eleveţienii autentici sunt în poziţie de inferioritate.

Mâncare gratuită

“Rromii îşi lasă bastoanele albe frumos aliniate, şi merg foarte bine pentru a lua masa gratuit, de trei ori pe zi”, se plânge un om al străzii. Mai încolo, un tânăr fără casă, care nu pare să aibă mai mult de 20 ani, critică serviciile sociale oferite de oraşul Geneva: “Cu Rromii, nu mai este loc pentru noi”. Dar Daniel nici nu poate concepe să ajungă la centrul social: “Duşul nu este obligatoriu, şi când Rromii îşi dau jos hainele şi papucii, pute îngrozitor. Şi mi-ar putea fura chitara.”

Sosire masivă

“La doar câteva zile după ce au fost votate Bilateralele, Rromii au venit în autocar. Sunt în jur de 300, hrăniţi şi adăpostiţi gratuit de serviciile sociale”, se plânge Daniel. Un alt om al străzii adaugă: “Un şef organizează recolta de bani. Se duce la bancă, şi grijeşte o mare parte din ce-au strâns pentru el”. În stradă, cei fără domiciliu sunt disperaţi de aceste reţele, şi de această ciudată activitate economică. “Recalcitranţii sunt bătuţi în spatele gării”, îndică un om al străzii, adaugând “e o ticăloşenie, utilizează copii mici. Tu, dacă cerşeşti cu copilul tău, Oficiul pentru Tineret ţi-l iau imediat”.