Ne place sau nu, manelele sunt unul dintre fenomenele (sub)culturale ale epocii noastre. Mulţi le consideră apanajul unui public înapoiat, care nu ştie să folosească un calculator. În realitate, aţi rămâne surprinşi cât de manelizat e netul.
Site-urile şi blogurile de manele se numără cu sutele, poate cu miile. Căutând pe Google „blog manele“, veţi găsi în jur de un milion de rezultate. Şi, chiar dacă bloggerii „serioşi“ refuză să le accepte existenţa pe acelaşi Internet unde scriu şi ei, manelele sunt motivul pentru care un procent foarte mare din internauţii români intră pe net, pe site-uri cu nume sugestive precum „Manele 3 ALL“, „TV Manele versiunea 3“ (versiunile 1 şi 2 nu le-am găsit, probabil au dispărut fiindcă nu aveau valoare) „Muzică pe datorie“, „Sună tare“ sau „I-Manele“ (nu am înţeles de la ce vine acel I, dar are şi o coroană pe el).
Universul în care te introduc e unul suburban, care te duce cu gândul mai degrabă la târgul de maşini Autovit decât la Google sau Facebook (de altfel, unul dintre cele mai populare site-uri de gen se cheamă „Vitan Club“ şi mai toate abundă în reclame la maşini la mâna a doua sau la înmatriculări auto în Bulgaria).
Nu se poate nega însă că s-a investit multă muncă în ele. Majoritatea conţin sute de clipuri cu manele, transcrierea versurilor pentru fiecare dintre ele, profiluri ale artiştilor şi comentarii pe marginea melodiilor (e drept, majoritatea de genul „O Melodie Veche Dar Foarte Belea“). Pitorescul numelor artiştilor e un motiv bun pentru o vizită în blogosfera manelistică - toată lumea a auzit de Adrian Copilul Minune, dar aici îi puteţi descoperi şi pe Sebi Suflet de Ţigan, Nea Calu, Violeta Lumina Vestului sau Ilye Elvetianu.
Un alt motiv ar fi versurile, pentru care există bloguri specializate (dintre care versuri.de-calitate.ro are de departe cel mai adecvat nume). Unele sunt inspirate de realităţile economice contemporane: „Mi-au venit pe cap girantii/mai bine veneau mascatii“; „Nu lucrez la BRD/dar ma plac femeile/ca le fac placerile“; „Trag cu cardul miliardul/Am mai multi bani ca sapardul“; altele sunt pline de erotism: „Toata noaptea scarta scarta/cu vecina Mariuta“; „Ai crezut ca m-ai dat gata, m-ai facut pachet/Dar tu ai vrajeala in tine luata dupa net“. Şi iată şi cum invocă iubitorul de manele muza: „Canta-mi, salame, si mie/sa racoresti inima in mine“. V-aţi aştepta poate ca artiştii din lumea manelelor, la fel ca vedetele pop, să încerce să stopeze abundenţa de clipuri şi MP3-uri piratate care circulă pe aceste site-uri.
De fapt, modelul economic pe care se bazează maneliştii e exact opusul celui al artiştilor pop. Vânzările de discuri nu au nici o importanţă pentru ei - veniturile lor sunt doar din concerte şi recitaluri la nunţi, botezuri etc. Ca urmare, important este să fie cât mai cunoscuţi, să aibă „valoare“, pentru a prinde recitaluri cât mai multe şi mai bine plătite. Aşa că nu-i de mirare că blogosfera manelistică e atât de vastă; în fond, şi artiştii au tot interesul ca netul să fie cât mai manelizat.
Sursa: COTIDIANUL
