Dacă sofisticatul Geoană caută să-l studieze pe Barack Obama de la care ar vrea să ia totul, inclusiv popularitatea, stâlpul său de nădejde, Marian Vanghelie, se mulţumeşte să aspire, în politică, la categoria „Hugo Chavez“, supranumit şi „spaima roşie“. Vanghelie se simte în „naturelul“ lui utilizând trânta cu bunul-simţ, ca spectacol politic, zi de zi.
Şi totuşi, „Garantat de Vanghelie“ nu este doar o simplă etichetă. Se pare că în PSD a devenit un titlu de nobleţe pe care l-au purtat, pe lângă o seamă de anonimi consilieri ai sectorului cinci, şi alţi lideri importanţi, precum Ecaterina Andronescu sau Adrian Severin. Se pare că garanţia lui Vanghelie îţi asigură în PSD certitudinea unui drum politic de succes.
Om influent, cu mare putere decizională, mai mult temut decât îndrăgit, preşedintele organizaţiei bucureştene a PSD este omul de care trebuie să ţii seama. Lui Vanghelie, colegii demnitari îi aduc, în semn de devotament, de respect şi recunoştinţă, informaţii secrete din instituţiile pe care le iau în stăpânire. Vanghelie surprinde, nu oboseşte, nu se jenează, are păreri care rapid se transformă în convingeri, iar nesimţirea este parte metabolică a eului său. Stăpân pe viitorul lui, condus doar de certitudini, folosind viclenia atât pentru a se apăra, cât şi pentru atac, Vanghelie tinde să devină stăpân pe viitorul politic al PSD.
Funcţia nevăzută de „sforar“ al partidului l-a pus în relaţie concurenţială cu consacratul Hrebenciuc. Cu tot zgomotul din jurul vieţii sale politice, s-au auzit totuşi şi cuvintele de ocară pe care i le-a adresat colegului său de partid şi frate de etnie Mădălin Voicu. Pe acesta, nesăbuinţa de a-l înfrunta l-a costat excluderea din partid.
Acum, Vanghelie îl susţine pe Mircea Geoană, dar ne anunţă pe micul ecran că va fi aproape de acesta dacă va ajunge Preşedintele României: „...Voi fi cu mâna pe scaunul lui Geoană“. Este o formulare care lasă să se vadă atât sensul sprijinului şi consolidării poziţiei şefului, cât şi capacitatea de a-i zgâlţâi şi a face să i se clatine scaunul, dacă va socoti el că e cazul.
Lăsând deoparte visele, frumoase pentru ei, de a cuceri Cotroceniul, Vanghelie, poziţionat - prin calitatea de preşedinte al Organizaţiei Municipiului Bucureşti - drept cea mai reprezentativă figură politică a partidului în raport cu bucureştenii, nu reprezintă decât o sfidare, o pată de ruşine la adresa prestigiului nostru.
Sursa: CURENTUL
