Pulanul, dragostea mea!

A sosit momentul sa ne exprimam pozitia în ceea ce priveste mult-mediatizatul caz al anarhistilor violentati.

O tara de mâna a 50-a, România, a avut posibilitatea, unica în istoria ei, de a fi gazda unui eveniment politic si militar de anvergura mondiala. Era deci normal si firesc ca, pentru un asemenea eveniment, conditiile de securitate sa fie drastice, mai ales având în vedere precedentele create în alte capitale ale lumii, mai „tolerante” cu anumite specii de vietuitoare.

Prin toate canalele media de care dispunea, Sistemul ne-a dat de înteles ca nu va tolera nici o dezordine, nici o abatere de la regulile stabilite. Deci, la situatii exceptionale, conditii exceptionale.

Specimene bovine pentru care spiritul de turma tine loc de ratiune, stângistii n-au înteles consemnele, încercând sa faca ce stiau ei mai bine: ca niste javre, sa schelalaie în cor împotriva fascismului închipuit, rasismului omniprezent si a tiranicilor conducatori de state care nu baga suficient mâna în buzunar pentru a stipendia pretentiile subdezvoltatilor din lumea a 3-a.

 

 

S-au deplasat deci la Bucuresti, unde au închiriat o hala. Destepti din fire, loazele stângiste au batut palma cu un militian, care, odata ce s-a vazut cu cascavalul în buzunar, le-a mirosit intentiile, si, dupa ce s-a facut frate cu anarhistii, s-a gândit ca ar fi indicat sa treaca si puntea catre interesele institutiilor statului. În cea mai statornica traditie româneasca, i-a turnat pe micii revolutionari ca la carte. Si fara pic de jena!

Statului român îi lipsea doar un pretext pentru a duce la sectie, întru democratica identificare, gasca de anarhisti. Pretextul a fost furnizat de militianul în cauza, care s-a dat lovit, exhibând un jalnic leocoplast ca proba indubitabila a agresiunii suferite.

Urmeaza interventia propriu-zisa. Si aici asistam la o incredibila dovada de ipocrizie din partea anarhistilor violentati: urlau si schelalaiau saracii, varsau lacrimi de crocodil, ca ce fascist e sistemul, cum i-au pocnit bine mascatii, si nu i-au lasat sa-si desfasoare manifestarea de protest.

Ce tupeu de proletar jegos!

Daca acesti sobolani nu s-ar fi dedat, cu ocazia oricarui summit NATO, la cele mai desantate violente, incendieri si distrugeri, probabil chiar i-am fi crezut niste bieti îngerasi, pogorâti din ceruri pentru a propovadui rozalia doctrina a pacii si iubirii aproapelui…!

Daca acesti anarhisti ar fi fost niste militanti atât de dedicati apararii neconditionate a dreptului la libera exprimare, si nu niste promotori infecti ai intolerantei împinse la extrem, am fi fost poate tentati sa-i compatimim…

Dar aceste gunoaie sunt primele care neaga orice libertate de exprimare, înafara de a lor; sobolanii rosii considera ca ei detin exclusivitatea ADEVARULUI. Ei sunt autorii infectei formule „nu exista libertate de exprimare pentru inamicii libertatii de exprimare”.  Desi nespalatii peroreaza fariseic din vârful buzelor generoase idei de LIBERTATE, asa cum s-a demonstrat în repetate rânduri, ei sunt cei mai aprigi dusmani ai acestui precept, principiul lor calauzator fiind „cine nu e cu noi e împotriva noastra”.

Nu putem decât sa regretam faptul ca institutiile statului nu si-au facut datoria cu si mai mare fermitate, capacindu-i ca la carte pe anarhisti, pentru a le furniza acestora o doza zdravana din propriul medicament, respectiv INTOLERANTA si VIOLENTA PARTIZANA.

Dar sa vedem si partea buna a lucrurilor: neconfiscându-le drogurile, militienii nu i-au ajutat doar pe stângisti sa viseze în continuare la chegueveri plutind pe nori de marijuana, ci le-au dat efectiv posbilitatea, cu ajutorul Sfântului Pulan, de a vizualiza mult-iubitele stelute rosii pe firmament!

Good job, boys…!

 

< Prev		Next >