Importanta rasei si a etniei in adoptiile din Romania (II)
Importanta rasei si a etniei in adoptiile din Romania (III)
Celula de bază a societăţii este familia, în concepţia Codului Familiei Român. Cele mai multe familii sunt compuse în afară de soţi de copii, ca progenituri sau urmaşi ai acestora. Pentru cei care nu pot procreea, sau nu vor, este instituită prin Legea nr. 273/2004 procedura adopţiei, la fel ca în majoritatea ţărilor europene.
Dar, spre deosebire de acestea şi spre deosebire de principiile promovate în România prin diverse ale reglementări, unul dintre principiile care guvernează instituţia adopţiei este acela al eugeniei, al rasei, al segregaţiei pe principii etnice şi rasiale.
Astfel, un principiu instituit prin lege este acela al continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică.(art. 2 lit.c din Legea nr. 273/2004).
Cu alte cuvinte, în cazul în care o familie va dori să adopte un copil de altă etnie(rasă), diversă de aceea din care adoptatorii fac parte, aceştia nu vor avea cum, deoarece nu au acceaşi etnie cu a adoptatului, şi nu îl pot instrui în tradiţiile în care acesta s-a născut sau de care acesta aparţine, pe de o parte pentru că nu le cunosc, iar pe de altă parte deoarece limba poate fi un impediment major în comunicare. În mod natural, limba vorbită în noua familie de către copil va fi aceea în care soţii comunică.
Din analiza datelor care au fost puse la dispoziţia mass-media de către Direcţiile de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din România a rezultat că numărul adopţiilor diferă de la un judeţ la altul, inclusiv în privinţa etniei copiilor adoptaţi şi a familiilor adoptatoare.
La nivelul anului 2006 în România erau 4.600.000 copii din care 80.000 copii în sistemul de protecţie şi 1.300 copii adoptabili, în anul 2008 fiind încuviinţate un număr de 928 adopţii, după declaraţia dnei Theodora Bertzi, secretar de stat Oficiul Român pentru Adopţii.
Spre exemplu, în anul 2007 în judeţul Satu Mare s-au înregistrat 9 adopţii iar în anul 2008 au fost înregistrate zece adopţii.
De cele mai multe ori, referirile la adopţii în presă pun în discuţie un anumit grad de rasism al cetăţenilor români adoptatori în preferinţa pentru etnia copilului dat spre adopţie(în privinţa rasei, etniei, culorii pielii, etc.).
Viitorii părinţi care se prezintă la Direcţiile de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din România pun în discuţie ca condiţie sine qva non a adopţiei ca viitorul lor copil să aibă origine română. Fără a fi ipocriţi, este de observat că criteriul determinant în alegerea micuţului este culoarea pielii, aceia care sunt ,,întunecaţi”, creoli, bruni, fiind refuzaţi.
(va urma)
av. I. Toader
