Importanţa rasei şi a etniei în adopţiile din România (I)

Importanţa rasei şi a etniei în adopţiile din România (II)

În judeţul Vâlcea, dorinţele viitorilor părinţi ne sunt explicate de dna. Roxana Radu, directoarea adjunctă a DGASPC Vâlcea: „Toţi vor copii bruneţi, dar care să nu fie de etnie romă, să aibă ochi albaştri, să fie sănătoşi şi cu vârsta între zero şi un an. De exemplu, o familie care vrea să adopte spune în cerere că doreşte ca minorul să fie din părinţi necunoscuţi, dar mama lui să nu fi fost alcoolică ori prostituată“. În acest judeţ în anul 2007 s-au încuviinţat 5 adopţii, în anul 2008 fiind înregistrate până în luna martie aproximativ 27 de cereri spre soluţionare.

În judeţul Arad, în anul 2008 a fost încuviinţată deschiderea adopţiei în 24 de cazuri, din care 14 pentru copii etnici români, 1 etnie nespecificată şi 9 de etnie rromă.

În judeţul Constanţa în anul 2008 nu a fost adoptat nici un copil de etnie rromă. Din cele declarate presei de către dna. Roxana Onea, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, se pare că "românii nu doresc să adopte nici copii de etnie romă şi nici rromii, copii români”.

Vizavi de comentariul de mai sus, este cel puţin discutabilă intenţia familiilor de rromi de a adopta, devreme ce numărul copiilor rromi abandonaţi este foarte mare, de aici rezultând şi numărul mare al copiilor rromi ,,disponibili” pentru a fi adoptaţi.

Trecând peste comentarii vag critice la adresa ,,discriminării la adopţie”, comentarii  emise de unele ONG-uri care promovează drepturile omului, remarcăm faptul că, din aplicarea cadrului actual legislativ rezultă că lipsa adopţiilor copiilor rromi de către familiile certificate pentru adopţie se datorează lipsei solicităriilor din partea familiilor de rromi iar nu exclusiv rasismului manifestat de către etnicii români.

De situaţia copiilor rromi abandonaţi este vinovată doar comunitatea rromă din România iar crima de a lăsa fără copilărie un prunc este egală cu aceea de a-i aduce în mod inconştient pe lume, din dorinţe pur trupeşti şi animalice.

Totodată, se observă faptul că numărul mare de abandonuri de copii rromi generează aglomerarea centrelor de plasament, iar lipsa politicilor eficiente de contracepţie şi educaţie şi planificare familială  în rândul comunităţii de rromi va duce peste douăzeci de ani la, parafrazându-l pe talentatul violonist şi deputat PSD Mădălin Voicu, scrierea numelui ţării ca RROMANIA.

Av. I. Toader 

Importanta rasei si a etniei in adoptiile din Romania (I)

Importanta rasei si a etniei in adoptiile din Romania (III)

Conform celor afirmate de reprezentanţii Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş familiile adoptatoare ,,se feresc de copii de origine rromă”. Un alt DASPC, cel din Bacău în schimb, impune în mod nelegal la evaluarea părinţilor adoptatori prin chestionarea asupra  ,,atitudinii faţă de alte etnii, culturi”, aşa cum anunţă pe web-site. Această abordare este nelegală şi abuzivă, atâta vreme cât opţiunea de a adopta un copil, să zicem de etnie diversă de cea română aparţine părinţilor, iar DASPC nu poate impune unui cuplu să adopte un copil pe care aceştia nu îl doresc.  

Articolul 19 din Normele metodologice la Legea nr. 273/2004 dispune că procedura de selectare a familiei adoptatoare trebuie să aibă în vedere informaţii legate de vârsta copilului, sex, naţionalitate, etnie, rasa, temperament, nevoile speciale, istoricul medical, de asemenea informaţii legate de părinţii fireşti sau persoanele care doresc să adopte. Norma legislativă mai sus amintită este, să recunoaştem, cel puţin surprinzătoare în secolul XXI.

În raportul pe anul 2006 prezentat de Oficiul Român pentru Adopţii, 24% din parinţii/familii atestate să adopte au menţionat la preferinţe(aşteptări) ca acesta să nu fie de o anumită etnie, pe când în anul 2007, raportat la creşterea numărului de părinţi/familii atestate să adopte procentul celor ,,extremişti-etnic” a scăzut la 17%.

Tot o statistică interesantă este aceea că, în anul 2006 în judeţul Bistriţa-Năsăud s-au finalizat 7 adopţii interne, dar nici un copil de origine rromă nu a fost beneficiar al vreunei adopţii, iar în judeţul Prahova, în anul 2008, din 40 de adopţii finalizate niciuna nu s-a referit la copii de origine rromă, aceştia nefiind solicitaţi la adopţie.

Una dintre activităţile Direcţiilor de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sunt acelea de a organiza seminarii şi discuţii pe tema adopţiei copiilor ,,refuzaţi” la adopţii, cum sunt copii de origine rromă, copii bolnavi şi copii cu handicap(dizabilităţi fizice şi psihice), de conştientizare a societăţii civile asupra discriminării la adopţie având ca motiv culoarea pielii. Iată ce a declarat după un astfel de seminar, dna. Aurora Lupaş, şef serviciu Adopţii DGASPC Arad: „Copiii de etnie romă merită o şansă, însă se lovesc de opinia publică care adeseori condamnă. Sperăm că oamenii vor deveni mai sensibili şi mai toleranţi, înţelegând că aceştia au aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi“.

(va urma) 

Importanta rasei si a etniei in adoptiile din Romania (II)

Importanta rasei si a etniei in adoptiile din Romania (III)

Celula de bază a societăţii este familia, în concepţia Codului Familiei Român. Cele mai multe familii sunt compuse în afară de soţi de copii, ca progenituri sau urmaşi ai acestora. Pentru cei care nu pot procreea, sau nu vor, este instituită prin Legea nr. 273/2004 procedura adopţiei, la fel ca în majoritatea ţărilor europene.

Dar, spre deosebire de acestea şi spre deosebire de principiile promovate în România prin diverse ale reglementări, unul dintre principiile care guvernează instituţia adopţiei este acela al eugeniei, al rasei, al segregaţiei pe principii etnice şi rasiale.

Astfel, un principiu instituit prin lege este acela al  continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică.(art. 2 lit.c din Legea nr. 273/2004).

Cu alte cuvinte, în cazul în care o familie va dori să adopte un copil de altă etnie(rasă), diversă de aceea din care adoptatorii fac parte, aceştia nu vor avea cum, deoarece nu au acceaşi etnie cu a adoptatului, şi nu îl pot instrui în tradiţiile în care acesta s-a născut sau de care acesta aparţine, pe de o parte pentru că nu le cunosc, iar pe de altă parte deoarece limba poate fi un impediment major în comunicare. În mod natural, limba vorbită în noua familie de către copil va fi aceea în care soţii comunică.

Din analiza datelor care au fost puse la dispoziţia mass-media de către Direcţiile de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din România a rezultat că  numărul adopţiilor diferă de la un judeţ la altul, inclusiv în privinţa etniei copiilor adoptaţi şi a familiilor adoptatoare.

La nivelul anului 2006 în România erau 4.600.000 copii din care 80.000 copii în sistemul de protecţie şi 1.300 copii adoptabili, în anul 2008 fiind încuviinţate un număr de 928 adopţii, după declaraţia dnei Theodora Bertzi, secretar de stat Oficiul Român pentru Adopţii.

Spre exemplu, în anul 2007 în judeţul Satu Mare s-au înregistrat 9 adopţii iar în anul 2008 au fost înregistrate zece adopţii.

De cele mai multe ori, referirile la adopţii în presă pun în discuţie un anumit grad de rasism al cetăţenilor români adoptatori în preferinţa pentru etnia copilului dat spre adopţie(în privinţa rasei, etniei, culorii pielii, etc.).
Viitorii părinţi care se prezintă la Direcţiile de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din România pun în discuţie ca condiţie sine qva non a adopţiei ca viitorul lor copil să aibă origine română. Fără a fi ipocriţi, este de observat că criteriul determinant în alegerea micuţului este culoarea pielii, aceia care sunt ,,întunecaţi”, creoli, bruni, fiind refuzaţi.

(va urma) 

av.  I. Toader

Profesorul Mark Shriver de la Universitatea din Pennsylvania a reuşit să demonstreze posibilitatea ca, pe baza cunoaşterii unor anumite gene ale feţei, să fie determinată înfăţişarea unui individ. Experienţa a fost realizată pe mai mulţi subiecţi de origine europeană şi africană. Astfel, datorită simplei cunoaşteri a ADN-ului unui individ, este de acum înainte posibil să-i fie reconstruită integral faţa. „Există o puternică relaţie între originea genetică şi trăsăturile faciale. Cu ajutorul unor indivizi de origine europeană şi africană, putem determina cu precizie felul în care anumite gene alterează trăsăturile feţei”, a afirmat Shriver.

Deci ! Ar exista oare diferenţe între trăsăturile fizice ale unor grupuri de indivizi de origine diferită…? Iar aceste diferenţe sunt vizibile în gene, deci sunt stabile, adică ereditare ! Dar asta ar însemna că rasele există…!

O veste extrem de proastă pentru acei stângişti care, de câteva decenii încoace, încearcă din răsputeri să ne convingă că, negri sau asiatici, albi sau eschimoşi, toţi suntem o apă şi-un pământ…