Pentru a-şi spori veniturile, clerul creştin a organizat „minuni", a fabricat moaşte şi relicve ale sfinţilor.
Timp de mai bine de 200 de ani au venit credincioşii să se închine la moaştele preacuviosului Simion din Verhoturie. Câteodată cei ce-şi căutau vindecarea străbăteau mii de kilometri ca să ajungă aici. Toţi aveau un singur gând : să se aplece cât mai curând, plini de evlavie, asupra sfintelor moaşte...
Mulţime de oameni veneau la Verhoturie, aducând la mânăstire rublele şi copeicile câştigate prin muncă. Verhoturie era un oraş renumit prin moaştele sale sfinte.
Dar iată însă că la mânăstirea din Verhoturie s-a cerut ca racla cu „moaşte" să fie deschisă. A fost dat de o parte acoperământul preţios al raclei, brodat cu fire de mătase şi de aur. Din racla s-a scos vată, talaş, bucăţi de oase. După aceea racla a fost răsturnată, pentru ca să li se arate celor prezenţi că în ea n-a mai rămas nimic, că moaştele nu existau. Astfel şi-a încheiat existenţa preacuviosul Simion din Verhoturie.
In 1918—1920, în Rusia, au fost deschise, în prezenţa clerului, mai multe racle cu moaşte. Din cele 63 de racle cu „moaşte ale sfinţilor" care au fost deschise, 2 erau goale, în 16 s-au găsit cadavre intrate în putrefacţie sau mumificate, în 18 oase, tencuială, păpuşi din carton, cărămizi, cuie şi alte obiecte, iar în 27 de racle erau oase îngrămădite în dezordine.
La începutul secolului al XlX-lea a fost editat la Paris un „Dicţionar critic al relicvelor", în 3 volume ; din el se putea afla că în unele oraşe din Spania s-ar fi păstrat pene ale cocoşului care, potrivit Evangheliei, a cântat atunci când sf. Petru s-a dezis de Hristos. In unele biserici se arătau chiar „urme" ale lui Hristos, lăsate de el pe pământ când s-a înălţat în cer. Călugării benedictini din Franţa pretindeau că la ei s-ar păstra o „lacrimă" a lui Hristos.
In diferite biserici din Europa occidentală se păstrează 30 de trupuri ale sf. Grigore, 18 capete ale sf. Filip, 2 trupuri, 8 capete, 6 mâini şi picioare ale sf. Ana, 5 trupuri, 6 capete, 17 mâini şi picioare ale sf. Andrei, 4 trupuri şi 8 capete ale sf. stefan, 20 de trupuri şi 26 de capete ale sf. Iulian, 30 de trupuri ale sf. Pancrat, 16 trupuri ale sf. Petru. In medie, la 10 sfinţi reveneau în biserici 60 de trupuri, 50 de capete şi 20 de mâini. Preoţii ortodocşi au îndrăznit chiar să arate moaştele aceluiaşi sfânt în două oraşe diferite. Trupul sf. Mercurie, oştean al Smolenskului, era expus atât la Smolensk cât şi la Kiev, iar trupul sf. Teofil atât la Novgorod cât şi la Kiev.
