Mitul crestin

(...) Asemănările izbitoare dintre metroacism şi creştinism au fost remarcate de timpuriu şi au fost larg folosite de apologeţii ambelor religii. Astfel adoratorii metroaci susţineau că biserica creştină a contrafăcut riturile lor cele mai sfinte, patimile, moartea şi învierea lui Attis, că a plasat, după exemplul lor, la echinocţiul de primăvară „săptămâna patimilor", comemorarea sacrificiului crucii prin care „mielul dumnezeiesc" răscumpără neamul omenesc. Fericitul Augustin arată cum un preot al Cybelei, impresionat de asemănarea dintre cele două religii, declarase că şi mântuitorul său Attis e creştin prin asemănări. Pe de altă parte, creştinii pretindeau că riturile şi doctrina metroacă fuseseră contrafăcute de către diavol şi introduse în lume pentru ca, atunci când va apărea creştinismul, oamenii uimiţi de asemănare refuze a mai considera creştinismul ca adevărată religie (Iustin Martirul, de pildă, considera că demonii, ascultând cuvintele Inspirate ale profeţilor, ar fi descoperit intenţiile divine şi le-ar fi dezvăluit şi devansat printr-o serie de imitaţii profane şi blasfematorii. Printre aceste travestiri păgâne ale adevărului creştin el enumera moartea, învierea şi înălţarea lui Dionysos, naşterea persanului dintr-o fecioară ş.a. (cf. Apologia, I, 54).)

 

De fapt, asemănările erau numeroase. Astfel, arborelui-zeu în metroacism îi corespunde arborele-cruce din creştinism ; întâlnim, apoi, deopotrivă, botezuri, abstinenţe pregătitoare, zile de doliu pentru moartea mântuitorului, luminări care se aprind se sting, figuraţii expresive ale învierii, nopţi de veghe, miruri (ungeri în osirianism şi mithraism) şi comuniuni, imnuri de bucurie care succedă prohodirea zeului. În plus, sărbătorile frigiene din martie erau urmate de initium (iniţiere), aşa cum la sfârşitul răstimpului pascal urmau botezuri pentru catehumeni (pentru cei ce deveneau creştini). Devoţii marii mame serbau la 25 decembrie, ca şi mithraiştii, naşterea zeului, căci atunci se împlineau 9 luni de la ierogamia care avea loc la dies hilaria (25 martie). Ambii mântuitori, şi Attis şi Hristos, purtau denumirea de „bunul păstor". Ca şi în biserica metroacă, şi în cea creştină, existau predici şi enciclice pascale. Marea mamă Cybela era numită „fecioara", ca şi maica lui Hristos.

In această situaţie este şi firesc să fi existat diatribe între creştini şi metroaci şi chiar ostilităţi brutale. Creştinii distrug şi transformă în biserici templele (metroon-urile) Cybelei. Iulian Apostatul, cel care încearcă să reînvie păgânismul în detrimentul religiei „galileenilor" (cum îi numea el pe credincioşii lui Hristos), în timp ce se îndrepta spre Orient pentru lupta cu Sapor, din 362, pedepseşte cu moartea doi creştini care profanaseră un templu al marii mame. In secolul al V-lea, Serena, văduva lui Stilichon, e acuzată că a atras prin impietatea ei (era metroacă) hoardele lui Alaric asupra Romei şi este linşată de creştini. Metroon-urile marii mame sânt devastate şi cele care scapă nedistruse sânt transformate în biserici creştine. Faimoasa biserică Santa Maria Maggiore din Roma este, după o tradiţie consemnată în secolul al XlI-lea, o fostă biserică a Cybelei (un metroon).

 

Broşura "Mitul creştin" este disponibilă pe site-ul Prăvăliei Identitare . 

< Prev		Next >