Mithraism si Crestinism (II)

In mithraism, când sufletul parasea închisoarea trupului, devasii si trimisii lui Ahura se luptau pentru el. O judecata decidea daca e vrednic de paradis. In caz ca se dovedea nevrednic, era coborât în abisurile infernale si supus la chinuri sau, uneori, era chiar pedepsit sa intre în trupuri de animale. Cel aflat curat la judecata era transferat în regiunea superioara a stelelor fixe, parcurgând cele sapte planete, care erau pazite de catre un înger al lui Oromazdes. Numai initiatii cunosteau formulele care trebuiau rostite în fata acestor îngeri pentru a putea fi lasati sa treaca. Pe masura ce sufletul trecea prin regiunile planetelor, se despuia de patimile pamântesti ca de niste haine. Astfel Lunii îi lasa energia vitala, lui Mercur lacomia, lui Venus erotismul, lui Iupiter ambitia, iar lui Saturn lenea. Acest itinerar sui-generis prefigureaza purgatoriul crestin. Ajuns în al optulea cer, se bucura de o fericire fara limite ; aici astepta ziua ,,de apoi", când, potrivit credintei mithraice, urma învierea generala.

Probele numite dochimasii, prin care i se cerea neofitului sa sara peste o groapa cu apa având ochii legati ca si mâinile, uciderile simulate si diferitele scene, uneori chiar înfricosatoare, si care erau în numar destul de mare si durau uneori optzeci de zile, erau menite sa simuleze totodata moartea aparenta a candidatului la initiere. Ca aceste dochimasii aveau semnificatia unei morti reiese din faptul ca imediat urma tauroboliul, botezul mithraic, care conferea mistului calificativul de renatus (renascut).

Împartasania este întâlnita si în religia lui Mithra. Impartasania mithraica era formata din pâine si apa, cum declara chiar Iustin, scriitor crestin la începutul celei de-a doua jumatati a secolului al II-lea : „Caci se ofera pâine si un potir cu apa" (Apologia, I, 66). La împartasanie nu aveau drept decât mistii treptelor superioare, denumiti „partasii". Acest rit nu era decât evolutia ritului din mazdeism, în care se consumau draoma si haoma.

Atunci când se împartea pâinea si apa spre împartasire mistilor, se rosteau aceleasi formule pe care le rosteste liturghisitorul crestin : „Luati, mâncati, acesta este trupul meu carele se frânge pentru voi spre iertarea pacatelor !" si „Beti dintru acesta toti, acesta este sângele nou al legii celei noi, carele pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor !" 

Aceasta împartasanie mithraica comemora „cina cea de taina" a lui Mithra, oferita înainte de înaltarea sa la cer în carul de foc al Soarelui. Ea are similitudini evidente cu împartasania în crestinism, prin care se comemoreaza „cina cea de taina" a Mântuitorului Isus oferita apostolilor înainte de a fi prins, chinuit si ucis, deci înainte de a se desparti de acestia. Dar, pe când împartasania crestina are si un sens ispasitor, cea din mithraism avea doar sensul comemorarii unei agape divine, fara alte implicatii. Oricum, ambele împartasanii — si cea crestina si cea mithraica — au comun faptul ca împartaseau neofitului taria de a combate spiritele raufacatoare si, în plus, confereau o „nemurire glorioasa".

Pe lânga formele de comuniune cu zeul mentionate pâna acum (extazul, contactul sexual si împartasania sub diverse forme), se practicau si alte rituri si norme de viata menite sa realizeze o unire cât mai eficace cu zeul. Dintre acestea mentionam : botezurile (cu apa sau sânge), spovedaniile, posturile, abstinentele etc.

- va urma -