Lucrarea "Sfantului Duh"

Ingerul Gabriel, acest tanar emisar al lui Iehova pe care tocmai l-am vazut in Tabernacol, era un tip super-cool. Gabriel, daca e sa dam crezare vechilor carti, se specializase in a-i ului pe oameni dandu-le de stire ca vor avea copii. L-am vazut in exercitiul functiunii in ceea ce priveste nasterea lui Ioan; acum il vom vedea din nou la datorie. Unde asta…? - in caminul unei verisoare de-a Elisabetei.

Elisabeta avea o verisoara numita Maria, ce traia in Nazaret, un orasel obscur din Galileea.. Maria era tanara, bruneta si cu vino-ncoa….numai buna pentru un rege!

La acea vreme, rege in Iudeea era nimeni altul decat Irod care, ca sa fim drepti, nu prea era un rege adevarat in ochii iudeilor, de vreme ce era un monarh impus de romani; adica un uzurpator. Tipul nu prea avea nimic dintr-un rege legitim ! Dar spita regala a lui David a numarat totusi o multime de descendenti, printer care si un tamplar cu numele predestinat de Iosif.
 

Asa ca Maria, cea buna pentru un rege, a fost logodita cu Iosif, descendentul regelui David.

Parintii copilei, Ioachim si Ana, isi consacrasera fiica Domnului: din frageda pruncie au facut-o sa promita solemn in templu ca nu se va marita niciodata si isi va dedica viata celor sfinte.

Intr-o buna zi, Ioachim si Ana s-au razgandit si, din motive despre care evanghelistii ne-au lasat in ceata, si-au logodit fiica cu tamplarul Iosif. Probabil aveau niste datorii impovaratoare la acesta, iar Iosif, siret batran, a cerut-o in schimb pe Maria cea cu vino-ncoa…..Astea-s aranjamente care se mai fac din cand in cand.

Pe scurt, au sters cu buretele cele stabilite anterior, iar logodna Mariei cu Iosif a fost celebrata foarte solemn la acelasi Templu in care, mai inainte, fata isi facuse juramantul de castitate. In toate timpurile, din vechime pana azi, preotii au fost foarte versatili. Cineva le promisese o bruneta ca slujnica personala, dar in schimbul a cateva sute de monezi, au consimtit sa inchida ochii si sa binecuvanteze logodna tamplarului, tot astfel cum l-au binecuvantat pe aducatorul argintilor.

Maria a fost singura pe care au fost nevoiti s-o traga nitel de urechi. Iosif nu era tocmai in floarea tineretii: avea o barba mare si stufoasa, un aer ciufut, un par rar, si un limbaj cam frust. Un astfel de logodnic nu reprezenta chiar deloc garantia unui viitor prea vesel – si, la urma urmei, ea chiar isi luase juramintele de castitate in serios.

Prima data cand parintii i-au vorbit de Iosif, s-a bosumflat intr-un stil caracteristic si a spus:

- La naiba! Da’ cu juramantul de castitate cum ramane?

Din fericire pentru el, Iosif era un fin diplomat. Un zambet superior i-a rasarit pe fata, a luat mana fetei intr-a lui si i-a spus repezit:

- O, daca doar asta te framanta, dom’soara, lasa-ma sa-ti alung temerile. Probabil crezi ca de asta vreau sa ma-nsor…? Crede-ma, te temi degeaba. Mie, unu’, nu prea-mi pasa de…asta ! Nu, adevarul e ca ma plictisesc groaznic. N-am pe nimeni sa-mi tina companie. Am avut un papagal, dar a murit saptamana trecuta. In afara de asta, ia uita-te la pantalonii mei: Mi-am cusut iar nasturii – si-s tare aiurea cusuti ! Asa ca, daca e sa-mi caut nevasta e doar pentru ma bucura de cotlete bine facute si de haine carpite. Asta inseamna casatoria pentru mine!

Toate acestea le-a spus pe un ton atat de bland incat a smuls lacrimi din ochii mamei Ana. Care s-a intors catre fiica sa si i-a soptit la ureche:

- Hai, nu mai fi asa de incapatanata ! In primul rand, tatal tau si cu mine vrem cu tot dinadinsul sa te mariti si, de vreme ce ne datorezi supunere, ar fi cazul sa ne respecti dorinta. Nu mai avem posibilitatea de a te lasa sa ti respecti deciziile anterioare. Doar stii ca tac’tu nu a prea avut noroc in afaceri in ultimul timp….Pentru ca tu sa intri pentru totdeauna in slujba Templului, levitii cer sa vii cu o zestre insemnata, in vreme ce Iosif te ia asa cum esti, fara zestre. Hai, hotaraste-te odata, neghioabo – ca n-o sa mai ai sansa de a mai pune mana pe un astfel de barbat!

Mariuca si-a coborat sfios privirea si a murmurat:

- No bine, daca-i asa, accept…Numai ca trebuie sa intelegeti ca eu nu o sa revin asupra conditiilor pe care le-am pus!

Iosif a ingenuncheat si a a spus:

- Imi faci o mare onoare…!

Iata cum fiica lui Ioachim a devenit logodnica descendentului lui David.

Asteptand ziua maritisului, bruneta traia impreuna cu tatal si mama sa ingrijindu-se de-ale casei, in timp ce parintii sai isi petreceau ziua lucrand pe la casele altora.

Ei bine, intr-o frumoasa dimineata de martie, cand primavara inflorea, intr-un moment cand Mariuca era singura in dormitor, un barbat aratos si a facut aparitia. Un tanar frumos si bine facut.

Tanara a ridicat ochii cu o privire uimita, dar surpriza nu era una chiar neplacuta – ba chiar dimpotriva….
 
Aratosul tanar s-a apropiat, a zambit ispititor…

- Slavita fii, Maria, a spus. O ! Cu adevarat plina de gratie esti! Oricine cu usurinta poate vedea ca Domnul e cu tine, El care este creatorul a tot ce e frumos….Cu adevarat privilegiata esti dintre femei: pruncul ce sa va naste din tine va fi cu siguranta de o mie de ori binecuvantat.

Maria era din ce in ce mai socata si in acelasi timp incantata. Nicicand urechea ei nu fusese dezmierdata de o voce mai melodioasa…. Ce diferenta fata de glasul gajait al mosului barbos cu care fusese obligata sa se marite….!

Dar ceea ce a socat-o cu adevarat, a fost sa auda despre un copil ce se va naste din ea. Astfe ca i-a replicat frumosului barbat (citez din Evanghelia dupa Luca, primul capitol, versetul 34): “Cum se poate asta, de vreme ce eu n-am cunoscut barbat?”
 
Aceasta nevinovata inocenta l-a linistit pe de-a-ntregul pe frumosul mesager:

- Nu te ingriji de asta, a replicat el, prea-gratioasa Maria. Nu te teme. Asta e un detaliu nesemnificativ. Numele meu este Gabriel si, de profesie sunt inger, asa ca te poti increde in vorbele mele. Lasa virtutea Prea Inaltului sa te acopere cu umbra sa, si vei vedea apoi ce va fi. Cu adevarat iti spun tie, draguto, ca vei avea un copil, ii vei vei da numele Isus, iar intreaga lume il va numi Fiul lui Dumnezeu.
 
Din acel moment, tanara Maria a fost convinsa.

- Sunt sluga ta, a spus fata, abandonandu-se voii Domnului. Fa sa fie precum ai spus!

Ce s-a intamplat atunci in casa din Nazaret ? s-a intrebat Monseniorul Dupanloup care a scris de asemenea Viata lui Isus. Sfantul episcop a spus: - In acel moment, Cuvantul s-a intrupat.

Da, chiar Cuvantul !

Ingerul Gabriel, cu misiunea indeplinita, si a scuturat aripile si a disparut, ca intotdeauna, prin acoperis.

Fecioara a fost insarcinata: lucrarea Sfantului Duh a obtinut un succes deplin.

In aceasta privinta, trebuie sa adresam o simpla intrebare vechiului nostru prieten, Sanctitatea Sa, Papa – De ce evanghelistii il numesc pe Isus Cristos ba “Fiul lui Dumnezeu”, ba “Fiul Omului”…? – Oare nu fiindca “Fiul lui Dumnezeu” si “Fiul Omului” sunt cam acelasi lucru? Mai ales ca Gabriel e un cuvant ebraic ce inseamna literal Omul lui Dumnezeu.

Prea-Sfintite, nu ai vrea sa fii bun sa ne explici asta la urmatorul Conciliu…? Asta deoarece unii credinciosi au inceput sa creada ca evanghelistii, numindu-l pe Cristos in acelasi timp Fiul Omului si Fiul lui Dumnezeu, au vrut de fapt sa spuna ca Isus este fiul “Omului lui Dumnezeu”, ceea ce ne-ar conduce spre o noua erezie.

Oricum, Mult-Prea-Sfintite, sa nu crezi cumva ca iti fac aceasta observatie doar in contul nostru.
 

Ca si credincios pana-n maduva oaselor ce sunt, il las pe ingerul Gabriel total in afara lucrarii Sfantului Duh. Prefer sa cred – cu tarie, va asigur – ca de fapt porumbelul singur a facut toata treaba.

Este mult mai amuzant …!

LeTa