Lucrarea Sfantului Duh

Ingerul Gabriel, acest tânăr emisar al lui Iehova pe care tocmai l-am văzut în Tabernacol, era un tip super-cool. Gabriel, dacă e să dăm crezare vechilor cărţi, se specializase în a-i ului pe oameni dându-le de ştire că vor avea copii. L-am văzut în exerciţiul funcţiunii în ceea ce priveşte naşterea lui Ioan; acum îl vom vedea din nou la datorie. Unde asta…? - În căminul unei verişoare de-a Elisabetei.

Elisabeta avea o verişoară numită Maria, ce trăia în Nazaret, un orăşel obscur din Galileea. Maria era tânără, brunetă şi cu vino-ncoa….numai bună pentru un rege !

 

 

 

La acea vreme, rege în Iudeea era nimeni altul decât Irod care, ca să fim drepţi, nu prea era un rege adevărat în ochii iudeilor, devreme ce era un monarh impus de romani; adică un uzurpator. Tipul nu prea avea nimic dintr-un rege legitim ! Dar spiţa regală a lui David a numărat totuşi o mulţime de descendenţi, printre care şi un tâmplar cu numele predestinat de Iosif.
 
Aşa că Maria, cea bună pentru un rege, a fost logodită cu Iosif, descendentul regelui David.

Părinţii copilei, Ioachim si Ana, îşi consacraseră fiica Domnului: din fragedă pruncie au făcut-o să promită solemn în templu că nu se va mărita niciodată şi îşi va dedica viaţa celor sfinte.

Intr-o bună zi, Ioachim şi Ana s-au răzgandit şi, din motive despre care evangheliştii ne-au lăsat în ceaţă, şi-au logodit fiica cu tâmplarul Iosif. Probabil aveau nişte datorii împovărătoare la acesta, iar Iosif, şiret bătrân, a cerut-o în schimb pe Maria cea cu vino-ncoa…..Astea-s aranjamente care se mai fac din când în când.

Pe scurt, au şters cu buretele cele stabilite anterior, iar logodna Mariei cu Iosif a fost celebrată foarte solemn la acelaşi Templu în care, mai înainte, fata îşi făcuse jurămantul de castitate. In toate timpurile, din vechime până azi, preoţii au fost foarte versatili. Cineva le promisese o brunetă ca slujnică personală, dar în schimbul a câteva sute de monezi, au consimţit să închidă ochii şi să binecuvânteze logodna tâmplarului, tot astfel cum l-au binecuvântat pe aducătorul arginţilor.

Maria a fost singura pe care au fost nevoiţi s-o tragă niţel de urechi. Iosif nu era tocmai în floarea tinereţii: avea o barbă mare şi stufoasă, un aer ciufut, un păr rar, şi un limbaj cam frust. Un astfel de logodnic nu reprezenta chiar deloc garanţia unui viitor prea vesel – şi, la urma urmei, ea chiar îşi luase jurămintele de castitate în serios.

Prima dată când părinţii i-au vorbit de Iosif, s-a bosumflat într-un stil caracteristic şi a spus:

- La naiba ! Da’ cu jurământul de castitate cum rămâne ?

Din fericire pentru el, Iosif era un fin diplomat. Un zâmbet superior i-a răsărit pe faţă, a luat mâna fetei într-a lui şi i-a spus repezit:

- O, dacă doar asta te frământă, dom’şoară, lasă-mă să-ţi alung temerile. Probabil crezi că de asta vreau să mă-nsor…? Crede-mă, te temi degeaba. Mie, unu’, nu prea-mi pasă de…asta ! Nu, adevărul e că mă plictisesc groaznic. N-am pe nimeni să-mi ţină companie. Am avut un papagal, dar a murit săptămâna trecută. In afara de asta, ia uită-te la pantalonii mei: mi-am cusut iar nasturii – şi-s tare aiurea cusuţi ! Aşa că, dacă e să-mi caut nevasta e doar pentru a mă bucura de cotlete bine făcute şi de haine cârpite. Asta înseamnă căsătoria pentru mine!

Toate acestea le-a spus pe un ton atât de blând încât a smuls lacrimi din ochii mamei Ana. Care s-a întors către fiica sa, şi i-a şoptit la ureche:

- Hai, nu mai fi aşa de încăpăţânată ! In primul rând, tatăl tău şi cu mine vrem cu tot dinadinsul să te măriţi şi, de vreme ce ne datorezi supunere, ar fi cazul să ne respecţi dorinţa. Nu mai avem posibilitatea de a te lăsa să-ţi respecţi deciziile anterioare. Doar ştii că tac’tu nu a prea avut noroc în afaceri în ultimul timp….Pentru ca tu să intri pentru totdeauna în slujba Templului, leviţii cer să vii cu o zestre însemnată, în vreme ce Iosif te ia aşa cum eşti, fără zestre. Hai, hotărăşte-te odată, neghioabo – că n-o sa mai ai şansa de a mai pune mâna pe un astfel de bărbat !

Măriuca şi-a coborât sfios privirea şi a murmurat:

- No bine, dacă-i aşa, accept…Numai că trebuie să înţelegeţi că eu nu o să revin asupra condiţiilor pe care le-am pus !

Iosif a îngenuncheat şi a spus:

- Imi faci o mare onoare…!

Iată cum fiica lui Ioachim a devenit logodnica descendentului lui David.

Aşteptând ziua măritişului, bruneta trăia împreună cu tatăl şi mama sa, îngrijindu-se de-ale casei, în timp ce părinţii săi îşi petreceau ziua lucrând pe la casele altora.

Ei bine, într-o frumoasă dimineaţă de martie, când primăvara înflorea, într-un moment când Măriuca era singură în dormitor, un bărbat arătos şi-a făcut apariţia. Un tânăr frumos şi bine făcut.

Tânăra a ridicat ochii cu o privire uimită, dar surpriza nu era una chiar neplăcuta – ba chiar dimpotrivă….
 
Arătosul tanăr s-a apropiat, a zâmbit ispititor…

- Slăvită fii, Maria, a spus. O ! Cu adevărat plină de graţie eşti! Oricine cu uşurinţă poate vedea că Domnul e cu tine, El care este creatorul a tot ce e frumos….Cu adevărat privilegiată eşti dintre femei: pruncul ce se va naşte din tine va fi cu siguranţă de o mie de ori binecuvântat.

Maria era din ce în ce mai şocată şi în acelaşi timp încântată. Nicicând urechea ei nu fusese dezmierdată de o voce mai melodioasă…. Ce diferenţă faţă de glasul gâjâit al moşului bărbos cu care fusese obligată să se mărite….!

Dar ceea ce a şocat-o cu adevărat, a fost să audă despre un copil ce se va naşte din ea. Astfel că i-a replicat frumosului bărbat (citez din Evanghelia după Luca, primul capitol, versetul 34): “Cum se poate asta, devreme ce eu n-am cunoscut bărbat ?”
 
Această nevinovată inocenţă l-a liniştit pe de-a-ntregul pe frumosul mesager:

- Nu te îngriji de asta, a replicat el, prea-graţioasă Maria. Nu te teme. Asta e un detaliu nesemnificativ. Numele meu este Gabriel şi, de profesie sunt înger, aşa că te poţi încrede în vorbele mele. Lasă virtutea Prea Inaltului să te acopere cu umbra sa, şi vei vedea apoi ce va fi. Cu adevărat îţi spun ţie, drăguţo, că vei avea un copil, îi vei da numele Isus, iar întreaga lume îl va numi Fiul lui Dumnezeu.
 
Din acel moment, tânăra Maria a fost convinsă.

- Sunt sluga ta, a spus fata, abandonându-se voii Domnului. Fă să fie precum ai spus !

Ce s-a întâmplat atunci în casa din Nazaret ? In acel moment, Cuvântul s-a întrupat.

Da, chiar Cuvântul !

Ingerul Gabriel, cu misiunea îndeplinită, şi-a scuturat aripile şi a dispărut, ca întotdeauna, prin acoperiş.

Fecioara a fost însărcinata: lucrarea Sfântului Duh a obţinut un succes deplin.

In această privinţă, trebuie să adresăm o simplă întrebare vechiului nostru prieten, Sanctitatea Sa, Papa – De ce evangheliştii îl numesc pe Isus Cristos ba “Fiul lui Dumnezeu”, ba “Fiul Omului”…? – Oare nu fiindcă “Fiul lui Dumnezeu” şi “Fiul Omului” sunt cam acelaşi lucru? Mai ales că Gabriel e un cuvânt ebraic ce înseamnă literal Omul lui Dumnezeu…

Prea-Sfinţite, nu ai vrea să fii bun să ne explici asta la următorul Conciliu…? Asta deoarece unii credincioşi au început să creadă că evangheliştii, numindu-l pe Cristos în acelaşi timp Fiul Omului şi Fiul lui Dumnezeu, au vrut de fapt să spună că Isus este fiul “Omului lui Dumnezeu”, ceea ce ne-ar conduce spre o nouă erezie...!

Oricum, Mult-Prea-Sfinţite, să nu crezi cumva că îţi fac această observaţie doar în contul nostru.
 
Ca şi credincios până-n măduva oaselor ce sunt, îl las pe îngerul Gabriel total în afara lucrării Sfântului Duh. Prefer să cred – cu tărie, desigur – că de fapt porumbelul singur a facut toată treaba.

Este mult mai amuzant …!

 

< Prev		Next >