Nea Ştefan încă n-a înţeles ce alegeri sunt azi. Habar n-are ce e ăla un europarlamentar. Dar stă în faţa unei secţii de votare din Ferentari, cumpănind pe cine să pună ştampila. Cine-l vede aşa concentrat, zice că omul e în cunoştinţă de cauză. Ar vota cică, „cu Vanghelie, băiat bun care ajută oamenii săraci cu bani şi cu de-ale gurii”. Păi nu Vanghelie candidează din partea PSD, ci Adrian Severin, îl lămureşte un vecin. Primarul numai îl susţine. „Care Severin? Nu-l cunosc. Ce mai contează, noi pe Vanghelie trebuie să-l ştampilăm”, zice omul. E normal, doar i-a chemat vineri la primărie pe săracii cu dosar şi le-a dat „ajutor de urgenţă” la fiecare, ne povesteşte nea Ştefan. „Trei milioane de lei (vechi) de căciulă, ajutor legal, vă puteţi imagina? Cine a avut şapte copii a luat 21 de milioane!”.

Se uită lung la secţiile din şcoala „Principesa Margareta”, unde e arondat, şi încă stă pe gânduri. Locuieşte în Zăbrăuţi, cartierul-„fantomă” al sectorului, cuibul drogaţilor şi al proxeneţilor, dar astăzi se simte şi el un om important. Pe stradă, activiştii îi zâmbesc şi îl îndeamnă să voteze. Chiar şi jandarmii din faţa secţiei îl bagă azi în seamă.

Un boschetar ne şopteşte o „bombă”, lângă şcoala 141 dinspre ghetouri: azi dimineaţă s-au dat câte 500 de mii vechi pentru fiecare ins care ar vota cu PSD-ul.

Şomer cu patru clase, mă fac deputat

„Poiana lui Iocan” pe băncuţe, în părculeţul din faţa unei secţii din Pieptănari. Cinci pensionari şi patru bunicuţe se ceartă pe candidaţi: „Vanghelie e mai bun, că a renovat şcolile pentru nepoţi”, „Ba nu, Vadim ar fi perfect, că el le-ar suci gâtul sălbaticilor care scuipă seminţe în faţa blocului”. Ce atâta ceartă, până la urmă nici nu sunt parlamentarii noştri, ci ai Europei, îi împacă pensionarul Viorel. Ce ar trebui să facă ei pe la Bruxelles şi pe la Strasbourg? „Să ridice mâna şi să voteze. Dar nu ştiu care dintre ei or fi în stare să se ridice în picioare şi să spună răspicat: România are nevoie de asta!. Sau, dacă vreodată Europa ne impune nişte reguli anapoda, să se opună şi să le zică: de ce, bă, să ne faceţi aşa ceva?”, crede pensionarul.

Soseşte Petrişor Bărzoi, tânără speranţă într-ale politicii: „Aţi votat? Ieşiţi la vot. Eu ţin cu Boc...”. Poartă un tricou oranj, are 22 de ani, patru clase şi vrea să se facă deputat. Numai aşa o să aibă canalizare şi gaz în cartier. Acum se spală la lighean şi stau opt oameni într-o garsonieră. Dorm patru într-un pat. „Nu sunt şomer, lucrez în partidul democrat liberal şi am o problemă. Pensia de handicap (gradul doi) e prea mică, nu-mi ajunge să trăiesc”. „Păi să ţi-o mărească domnul Boc”, sare de pe bancă un pesedist convins.

Europarlamentarii ar trebui să ieftinească mâncarea

Pensionara Victoria Teodosiu tremură din tot corpul din cauza unui reumatism grav. E slăbănoagă ca un copil mic şi nici n-are putere să urce singură scările. S-a târât până la secţia de votare sprijinită de soţul ei.

Putea să rămână acasă, dar a ţinut morţiş să voteze astăzi. N-a lipsit niciodată de la alegeri. E aşa de grav, că nici nu poate vorbi măcar. Vorbeşte soţul pentru ea: „Am ales pe Vadim fiindcă nu ne-a lăsat să murim. De sărbători ne împarte făină, ulei, mălai... pesedeul nu mi-a dat niciodată nici cinci bani”.

Dar ce ar trebui să facă europarlamentarii aleşi? Să dea drumul la căldură în cartierele sărace, să facă drumurile şi să ieftinească mâncarea. S-o facă aşa, cam cât era pe vremea lui Ceauşescu. Iar pâinii să-i mărească gramajul, că acum cântăreşte prea puţin.

În Rahova, o stradă întreagă a chiulit de la vot

În secţii a fost pustiu toată dimineaţa, mai multă lume vedeai la agenţiile Loto. În cartierul Rahova, o stradă întreagă a chiulit de la vot. „Este ora 12 şi de pe strada Munţii Carpaţi nu mi-a venit nici o persoană până acum. Stăm prost de tot cu prezenţa, până acum au votat în secţia mea 31 de persoane din 1.261. Cam 20% dintre ei nici nu ştiau ce votează. I-am întrebat personal şi habar n-aveau. Unii ne întrebau pe noi unde trebuie să pună ştampila. Iar o persoană a pus vreo cinci, şase ştampile, să fie sigură că a nimerit şi lista dorită. Ne-am dat seama fiindcă am auzit de după perdeluţă poc, poc, de mai multe ori”, ne spune Florina Ionescu, preşedinta secţiei de votare 843 de la şcoala 141.

Dar cea mai harnică alegătoare a fost o bunicuţă. Sâmbătă dimineaţă, cum s-a crăpat de ziuă, s-a dus să voteze. A crezut că e duminică.

Sursa: Gandul