Solstitiul de Iarna in traditiile indo-europene

Termenul Yule îsi are originea în cuvântul nord-european „jol”. Sarbatoarea cunoscuta drept Jolnir era celebrata ca un festival al focului si al luminii, în cinstea lui Odin. În anglo-saxona veche cuvântul Yule vine de la „geola”, care înseamna „legarea” anului. Literal, Yule înseamna roata, când soarele este la cel mai de jos punct, dar, printr-o miscare circulara, renaste pentru a regenera pamântul în Primavara. Yule este cea mai scurta zi, flancata de ambele parti de cele mai lungi nopti. Este un moment de celebrare a reîntoarcerii soarelui, si de a împartasi aceasta bucurie cu prietenii si familia.

Yule este o sarbatoare care tine 12 zile, începând cu 20 decembrie si mergând pâna în 31 decembrie, fiind considerata cea mai sacra sarbatoare pentru indo-europeni. Cele 12 zile ale Yule reprezinta cele 12 luni ale anului în microcosmos.

Mama Noapte (20 decembrie) este astfel numita deoarece este momentul în care noaptea da nastere unui nou Soare. A douasprezecea noapte se încheie cu multe legaminte si o mare sarbatoare. Nord-europenii, de exemplu, îsi facea legamintele pe spinarea unui mistret în onoarea lui Frey si al simbolului sau, mistretul Gullinbursti.

Ochiul drept al lui Odin reprezinta Soarele. Yule este un festival al Soarelui tinut în onoarea capeteniei zeilor, Odin, al lui Thor si Frey. Precum Balder este zeul Soarelui mijlocului verii, Frey este zeul Soarelui mijlocului iernii.

Yule implica atât simbolistica matriarhala cât si cea patriarhala. Zeita mama (Luna) da nastere zeului tata (Soarele) pentru ca apoi sa se odihneasca în cele sase luni ce-i apartin zeului nou nascut. În festivitatile Yule nord-europene erau întotdeauna comemorati mortii, crezându-se ca spiritele lor sunt prezente. Sacrificiile de Yule se faceau pentru crestere. O traditie neîntrerupta este de a se folosi un copac vesnic verde ca cel mai important simbol al Yule. Copacul vesnic verde este un simbol a ceea ce nu moare niciodata, al vietii vesnice, fiind astfel asimilat cu copacul lumii, Yggdrasill. Preotii pagâni legau mere aurite în copacul de Yule ca un simbol al focului în onoarea Atotputernicului Odin.

Arderea copacului de Yule îsi are originea în efortul omului de a returna darul focului catre zei prin arderea unui copac, alaturi de alte daruri sacrificiale. În cazul rugului si a busteanului Yule, busteanul este direct asociat cu focul ca o emanatie purificatoare a Zeului Soare. Busteanul este taiat personal si adus în casa cu ceremonie în ajunul Yule, apoi este aprins cu un carbune care a ramas din busteanul ars anul precedent.

Lumânarea de Yule este un alt simbol al lumini în întunericul iernii. Traditional, era o lumânare mare ornamentala, de regula albastra, verde sau rosie, care se aprindea la începutul Noptii Mama. Deseori este plasata la geam pentru a semnifica bunavointa.

Ilicele si vâscul sunt, de asemenea, prezente populare ale vechilor traditii, cu deosebire la preotii pagâni. Triburile teutonice credeau ca toti cei ce treceau pe sub vâsc erau sarutati de Freyja, zeita fertilitatii. Vâscul a fost otrava ursita care a dus la moartea invincibilului Balder, zeul Soareluide Vara. Astfel vâscul simbolizeaza moartea Soarelui de Vara, în timp ce soarele iernii domneste. Decorarea cu brad, ilice si iedera este o îndelungata traditie de Yule, omagiind elementele feminine. Ilicele simbolizeaza barbatul, iar iedera este femeia. Împreuna, ele ne reamintesc ca natura nu moare niciodata, ci doar asteapta sa renasca în primavara. Culorile acestor plante au de asemenea semnificative: rosu pentru soare, verde pentru viata vesnica si alb pentru puritate.