Paganism Nordic : Havamal

Dacă ar fi să ne referim la întreg spaţiul spiritual Indo-European, nu încape nici o îndoială că Havamal (Cuvintele celui Preaînalt, Odin) exprimă cel mai bine esenţa profundă a sufletului nostru.

În Havamal, Odin vorbeşte despre slăbiciunea umană, necesitatea curajului, a înfrânării, independenţei şi încrederii, despre respectul datorat celor în vârsta, despre ospitalitate şi cumpătare, precum şi despre ritualurile ce se cer săvârşite la înmormântări. Întregul cod de etică al Neamurilor indo-europene este conţinut de Havamal.

Din fragedă pruncie, băieţii vikingi erau încurajaţi să-şi exercite spiritul războinic cerut de Havamal. Principalele caracteristici ale celui ce urmează învăţăturile Havamalului sunt două. Ambele au rămas extrem de relevante, din era vikingă până astăzi. În primul rând este vorba despre importanţa pe care discipolul Havamalului o conferă Onoarei - onoarea familiei sale şi a sa însuşi. Apoi este vorba despre credinţa în devenire, în soarta dată de Ursitoare. Vikingii nu puneau mai mare preţ decât pe propriile familii, familia fiind considerată o instituţie eternă, chiar dacă individul ce face parte din ea va pieri, inevitabil. Familia este stăpâna bărbatului, acesta neputând exista în afara ei.

Străbunii noştri indo-europeni considerau că alungarea din familie este cel mai groaznic blestem posibil. Nimeni, credeau ei, nu poate fi o entitate în sine, ci este un fir din ţesătura unei familii. A face parte dintr-o familie este o necesitate umană esenţială, în timp ce a aparţine unei familii sau unui clan respectat este o rară binecuvântare. A nu aparţine la nici o familie înseamnă a fi o vietate demnă de dispreţ, inferioară, un om despre care cu greu s-ar putea crede că are un suflet.

Este evident, incontestabil chiar, faptul că învăţăturile Havamalului şi practica Odinismului nu izvorăsc din teamă, din frică de orice natură, fie ea frică de Dumnezeu ori frică de moarte. Pentru vikingii ce urmau calea lui Odin, onorurile şi faima erau precum ploaia pentru câmpurile pârjolite de secetă. Una dintre credinţele de nestrămutat era aceea că, printr-o viaţă trăită cu curaj, încununată de o moarte glorioasă, amintirea unui om va trăi de-a lungul generaţiilor viitoare.

Din cele mai vechi timpuri, indo-europenii au urmat un intrinsec cod moral. În secolul 9, Havamal-ul, aşa cum îl cunoaştem în ziua de azi, a fost compilat ca unul dintre poemele din Codex Regius ale Eddei timpurii.

Poezia vikingilor era de două feluri, eddaică şi scaldică. Poezia eddaică este mai veche, cu un stil mai direct. Subiectele ei sunt Eroii şi Zeii Neamului. De exemplu, din Edda a preluat Richard Wagner legenda Nibelungilor, temă a multor dintre operele sale. Edda a păstrat înţelepciunea Havamalului. În versurile Havamalului se pot găsi o întreagă colecţie de proverbe şi sfaturi aforistice în ceea ce priveşte traiul de zi cu zi şi viaţa socială.

Pentru păgân, familia, naţiunea, religia şi legea, anotimpurile şi sărbătorile anului, tradiţiile şi viaţa spirituală, casa şi grădina, toate sunt legate într-o ordine universală. În această ordine universală, omul trăieşte ca membru al etniei sale ce s-a perpetuat de-a lungul veacurilor, prin imperativul procreării.

În viziunea indo-europeanului, întregul univers respiră Spiritul lui Odin. Ca Părinte al Indo-europenilor, Odin pătrunde adânc în profunzimile conştientului nostru colectiv şi ne conferă, pe o cale emoţională unică, unitate ca popor, lucru pe care, în 2000 de ani, nici o altă religie nu l-a reuşit

În Havamal, prin înţelepciunea lui Odin, ne regăsim caracterul esenţial al sufletului nostru etnic, reuşind o auto-definire echilibrată în cadrul ordinii universale a vieţii.

Broşură disponibilă pe site-ul Prăvăliei Identitare.