Originile pagane ale Mosului "Nicolae"

Moşul are, în tradiţiile autohtone, atribuţii străine de statutul său de “sfânt”: apare pe un cal alb, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.

Moş « Nicolae » împarte astăzi, asemănător lui Moş Crăciun, daruri celor mici. Mai autentică este însă tradiţia pedepsirii copiilor neascultători cu nuieluşa lăsată în încălţările lor în noaptea de 5/6 decembrie. Iudeo-creştinul « Nicolae » a fost mai darnic cu pedepsele decât cu recompensele.

Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de sărbători şi practici magice dedicate în special lupilor şi spiritelor morţilor-strigoi, început la mijlocul lunii noiembrie (Lupii de Toamnă, Lupul cel Şchiop, Noaptea Strigoilor) şi încheiat la începutul lunii decembrie, specific unui străvechi început de an autohton, probabil Anul Nou dacic.