Noaptea Strigoilor

Atunci îşi părăsesc în somn corpul, ies din casă pe horn sau pe uşă, se rostogolesc de trei ori pentru a se întrupa într-un animal (lup, câine, pisica, porc, berbec, găină, broască), încalecă pe meliţe, butoaie, cozi de mătură pentru a merge în locuri numai de ei ştiute (între hotare, răspântii de drumuri, poieni din păduri) unde se întâlnesc cu strigoii morţi. Acolo redevin oameni, se bat cu limbile de meliţă, se zgârie, se rănesc până iese învingător unul din ei, care le va fi conducător un an de zile. Se bocesc unii pe alţii, îşi vindecă pe loc rănile, se întrupează din nou în animale şi pornesc împăcaţi spre case înainte de primul cântat al cocoşilor.
 

Strigoii Morţi sunt spirite ale morţilor, fantome invizibile care iau viaţa rudelor apropiate, aduc molime, grindină şi alte suferinţe. După relele provocate şi locul unde acţionează, ei pot fi de apă şi de uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc etc. Spre deosebire de Iele, care plutesc în aer, cântând din diferite instrumente în sezonul caăduros al anului, şi coboară pe sol numai când se prind în horă, Strigoii Morţi călătoresc pe pământ sau pe ape cu mijloace improvizate de transport (călare pe meliţă, pe coadă de mătură, pe butoi sau în butoi etc.). Ei provin din oamenii care au fost strigoi sau moroi în viaţă.