Moș "Nicolae", un străvechi început de an autohton, probabil Anul Nou dacic

MOŞ “NICOLAE”, personificare la vârsta senectuţii a timpului îmbătrânit care a preluat din calendarul creştin numele şi data de celebrare ale Sf. Nicolae (6 decembrie).

Nu se pot determina cu certitudine originile istorice ale Sf. Nicolae. Niciuna dintre povestirile ce se referă la viaţa acestuia nu poate fi atestată.

Moşul are, în tradiţiile autohtone, atribuţii străine de statutul său de “sfânt”: apare pe un cal alb, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.

Moş Nicolae împarte astăzi, asemănător lui Moş Crăciun, daruri celor mici. Mai autentică este însă tradiţia pedepsirii copiilor neascultători cu nuieluşa lăsată în încălţările lor în noaptea de 5/6 decembrie.

Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de sărbători şi practici magice dedicate în special lupilor şi spiritelor morţilor-strigoi, început la mijlocul lunii noiembrie (Lupii de Toamnă, Lupul cel Şchiop, Noaptea Strigoilor) şi încheiat la începutul lunii decembrie, specific unui străvechi început de an autohton, probabil Anul Nou dacic.