Indo-europenii

Conştientizarea existenţei unei comuniuni de mentalităţi, de mituri şi de simbolism în sânul unor societăţi diferite, provenite dintr-un popor care folosea o limbă reconstituită prin studiul schimbărilor fonetice şi morfologice, numită indo-europeană, este extrem de recentă.

Iniţial, noţiunea a fost rezultatul unei descoperiri lingvistice: abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, un englez, William Jones, şi-a dat seama pentru prima oară de vechimea apreciabilă a limbii sanscrite şi de înrudirea sa cu limbile clasice. În 1784, el a fondat Royal Asiatic Society. În primajumătate a secolului al XlX-lea, germanul Franz Bopp a evidenţiat, într-o manieră sistematică, înrudirile existente între sanscrită, latină, greacă, persană şi limbile germanice.

Primul termen folosit de Bopp a fost cel de indo-germanic. Cercetările lingvistice care au urmat au fost extrem de fecunde în toate ţările şi s-a descoperit că toate limbile vorbite în Europa sunt de origine indo-europeană, în afară de patru: turca, maghiara, basca şi fino-estoniana. În plus, un mare număr de ţări de pe continentul asiatic au cunoscut sau cunosc încă limbi indo-europene: kurda, persana, armeana, limbile dardice, majoritatea limbilor din India de nord şi centrală. Asia centrală şi Sinkiangul erau ţinuturi indo-europene: acolo se vorbeau limbi dispărute astăzi: tokhariana şi sogdiana. Analele chineze îi descriau pe vorbitorii lor ca fiind oameni cu păr roşcat şi cu ochi albaştri. Verificarea tuturor informaţiilor asupra tipului lor fizic confirmă că erau oameni înalţi, cu părul şi cu tenul de culoare deschisă, cu obrazul fin şi cu nasul drept. Tradiţia acestor popoare plasa îndepărtatele lor origini într-un ţinut misterios, situat în nordul lumii. Studiul sistematic al vocabularului comun limbilor indo-europene scoate la iveală o societate de tip tribal, puternic ierarhizată, folosind tehnici specifice neoliticului şi cunoscând deci agricultura, dar trăind mai ales din creşterea animalelor mici şi a cailor, şi orientată spre cucerirea de noi spaţii, sub conducerea unei aristocraţii războinice.