Incursiune în arsenalul armelor curbe tracice (III). Rhomphaea, lancea-seceră sau coasa de luptă

Articol publicat cu încuviințarea autorului, dl. Cătălin Borangic. Întregul material, în format PDF, poate fi descărcat AICI

Una dintre cele mai interesante şi, în acelaşi timp, puţin cunoscute arme curbe ale tracilor este reprezentată de o sabie lungă, mânuită cu două mâini, cu lama de mari dimensiuni şi cu tăişul pe o singură parte a acesteia, numită rhomphaea, apărută în zona mulţilor Rodopi începând cu secolul al IV-lea a. Chr. , perioadă când sunt datate cele mai multe descoperiri şi a cărei utilizare se întinde până în secolele III-II a. Chr., când se pare că utilizarea lor de către traci, nu mai este vizibilă, consecinţă a pierderii independenţei acestora în faţa înainătrii romane şi, implicit, a scăderii puterii lor militare. În diferite forme însă conceptul de armă cu lama lungă şi pe o singură parte, utilizată cu ambele mâini, a fost fie preluat, fie "reinventat" în epoci istorice ulterioare şi diferite zone geografice, spaţiului sud -tracic rămânându-i primatul utilizării acesteia, precunşi morfologia extrem de elaborată originală. În această categorie ar putea fi considerate multitudinea de coase de luptă mânuite de războinicii şi aciliaţii lor ilustraţi pe metopele monumentului de la Adamclisi, dar şi pe o serie de monede romane ulterioare încheierii celui de-al doilea război dacic al lui Traian (103 a. Chr.).

Etimologia termenului rhomphaea, care, potrivit autorilor antici, înseamn "o sabie mare de tip tracic", este pusă în legătură cu latinescul * rumpere, "a rupe", "a sparge" ceea ce, într-o traducere aproximativă, ar putea desemna rhomphaea ca fiind "cea care rupe [sparge]". O atare denumire este mai mult decât ilustrativ pentru funcţia şi modul ei de utilizare şi aruncă mai multă lumină asupra acestei arme insuficient cunoscute. Acest impediment a avut ca rezultat considerarea ei ca fiind o suliţă, probabil din cauza lungimii mari, de până la doi metri, sau a formei ei alungite, de către unii istorici, aspect care vine înă în contradicţie cu afirmaţia lui Titus Livius potrivit căruia rumpiaele tracilor (arme de o nemaipomenit lungime) se împiedicau în ramurile împletite în toate părţile .