|
Written by Admin
|
|
Tuesday, 21 September 2010 00:49 |
Ca in fiecare an, la începutul ultimei decade a lunii septembrie, atenţia ne este indreptată spre momentul în care păşim în toamna astronomică. Acesta este momentul Echinocţiului de Toamnă, când longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180 grade, el intrând în semnul zodiacal Balanţa. Punctul Echinocţiului de Toamnă, numit şi punct autumnal, se află pe sfera cerească la intersecţia eclipticii (ce reprezintă proiecţia pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu Ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la această dată, trecând din emisfera nordică a sferei cereşti în cea sudică. Aflându-se deci la această dată în dreptul Ecuatorului ceresc, Soarele va răsări şi va apune chiar în punctele cardinale est şi vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopţilor.
La latitudinile ţării noastre, în aceste zile Soarele va culmina la amiază la o înălţime medie de 45 grade, ceea ce reprezintă jumătatea distanţei unghiulare dintre zenit şi orizont. Incepând de la această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopţilor să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc momentul Solstiţiului de Iarnă.
Echinocţiile au loc deoarece axa de rotaţie a Pământului nu este aliniată cu planul orbitei sale din jurul Soarelui: inclinaţia acestei axe este de circa 23,5 grade. Direcţia acestei inclinaţii este constantă, în raport cu stelele, astfel încât Polul Nord este îndreptat întotdeauna spre Steaua Polară, iar Polul Sud spre Constelaţia Octanilor (această direcţie nu este absolut constantă, iar polii se mişcă faţă de stele cu aproximativ o cincime de grad pe secol).
|