CALOIAN, divinitate pluviometrica, a carei efigie era confectionata din lut, cârpe, paie sau crengute de lemn îmbracata cu hainute, invocata sa aduca ploaia sau sa o opreasca. Coloianul este un spectaculos ceremonial în care figurina antropomorfa cu acelasi nume substituie fie o divinitate pluviometrica, fie un sol trimis la divinitatea pluviometrica. Data ceremoniei, a devenit în vremurile recente, o practica ocazionala, efectuata primavara sau vara în perioada secetelor sau ploilor prelungite. Scenariul ritual începea, de regula, martea, cu confectionarea unei papusi din lut sau din alto materiale urmata de înmormântarea acesteia. Ritul funerar se continua dupa trei zile, joia, cu dezgroparea Coloianului, reînhumarea, ciopârtirea, abandonarea pe pamânt sau pe apa (scufundarea sau depunerea lui pe o scândura în apa, aruncarea in fântâna) si ospatul funerar. Când Coloianul este purtatorul mesajului sa lege sau sa dezlege ploile pe lânga divinitatea pluviometrica, acesta este initiat, precum mortul la înmormântare, prin texte rituale cântate:
Caloiane, line,
Du-te in Cer si cere:
Sa deschida portile,
Sa sloboade ploile,
Sa curga ca gârlele;
Caloiene, iene,
Cum ne curg lacrimile,
Sa curga si ploile,
Zilele si noptile,
Sa umple santurile,
Sa creasca legumele,
Si toate ierburile...
Ceremonialul funerar reconstituit atât dupa informatia etnografica, cât si dupa textul folcloric cuprinde mai multe secvente: formarea cetei din fetite si fete nemaritate, cu rare aparitii de femei maritate, de obicei gravide; nasterea (confectionarea) Coloianului, de obicei modelat din lut; moartea naprasnica a solului (baiat, fetita); gasirea trupului neînsufletit dupa cautari îndelungate (secventa rituala descrisa de textul folcloric); stropitul cu apa (scalda rituala), gatitul cu flori, oua rosii sau cu coji de oua rosii a Coloianului si asezarea mortului în sicriu sau pe o scândura; înmormântarea Coloianului dupa un scenariu identic cu înmormântarea tinerilor necasatoriti într-un loc secret (la rascrucile drumurilor, la hotare, în holdele de grâu, pe malul unei ape ele.); dezgroparea (învierea) dupa trei zile; scufundarea Coloianului deshumat în apa, aruncarea in fântâna, asezarea pe o scândura sa pluteasca pe apa curgatoare; ospatul funerar cu mâncare si bautura, care se încheie, uneori, cu hora Coloianului, petrecere la care puteau fi invitati si baietii. Când apar mesageri perechi, Coloianul si Caloiana sau Mama Ploii si Tatal Soarelui, acestia sunt trimisi la divinitatea adorata printr-un rit funerar (înhumare sau scufundare în apa) cu masaje diferite: Ea sa aduca ploile din Cer, El sa opreasca ploile pe Pamânt. Obiceiul a fost atestat în toate zonele etnografice.
|
